Post Reply 
Despre Credinta
Author Message
Dodo Offline
Administrator
*******

Posts: 18,012
Joined: Jul 2007
Reputation: 10
Post: #21
RE: Despre Credinta
Care este adevăratul scop al chinurilor?

"E ceea ce ne aduce aminte şi Scriptura, aşa cum s-a lămurit în chip sănătos de mai multe ori mai sus; şi anume că Dumnezeu nu pedepseşte, ci îndreaptă răul. Primul lucru e propriu celor răi, al doilea e propriu unui părinte. Scriptura pare pare să ni-L arate şpe Dumnezeuţ ca şi cum El ne-ar aduce binele şi răul ca pe o răsplată, în timp ce scopul Său nu e aceasta, ci numai acela de a sădi în noi iubirea şi frica, pentru ca să ne curăţim vieţuirea, căci prin iubire poate să sporească nobleţea gândirii noastre" (Cuvinte către singuratici, vol. II, p. 374). Dumnezeu doreşte să ne ajute asemenea unui părinte iubitor, iar iadul păstrează această funcţie pedagogică. Dacă ajungem să considerăm că Dumnezeu pedepseşte asemenea unui stăpân răzbunător pe cei care greşesc, atunci avem o gândire eronată. Dacă dorim să Îl comparăm pe Dumnezeu cu ceva, să Îl comparăm cu un părinte care nu îşi poate repudia niciodată copiii, indiferent de faptele săvârşite, dar nici nu îi poate împiedica să sufere consecinţele propriilor alegeri. Însă orice om poate ajunge la o oarecare maturitate pentru a-şi recunoaşte efectele propriilor greşeli. De aceea, Isaac Sirul este convins că fiecare om poate fi mântuit, chiar şi din chinurile iadului, pentru că flăcările arzătoare care pătrund în sufletele celor aflaţi acolo sunt amintirile iubirii pe care ei au respins-o în cursul vieţii. Atunci când vedem reprezentată din punct de vedere iconografic Judecata finală, observăm că există două raze imense care pornesc dintr-un izvor comun aflat sub tronul Fiului lui Dumnezeu. Una îi îmbrăţişează pe cei drepţi, iar cealaltă pe cei păcătoşi. Dragostea lui Dumnezeu este una singură, atât pentru drepţi, cât şi pentru păcătoşi... Greşeşte, oare, Sfântul Isaac Sirul atunci când denumeşte chinurile iadului drept chinurile iubirii? Ce poate fi mai rău decât o iubire neîmplinită, care ne macină neîncetat mintea şi inima?
Lumina

tfmsup@gmail.com
04-18-2011 10:44 PM
Visit this user's website Find all posts by this user Quote this message in a reply
Dodo Offline
Administrator
*******

Posts: 18,012
Joined: Jul 2007
Reputation: 10
Post: #22
RE: Despre Credinta
Mângâierea sufletelor din iad


Rugăciunea lui Macarie era simplă pentru că folosul ei nu stătea în mulţimea şi iscusinţa cuvintelor, ci el se încredea întru totul lui Dumnezeu. "Întrebat-au unii pe avva Macarie, zicând: cum suntem datori să ne rugăm? Le-a zis lor bătrânul: nu este trebuinţă a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile şi a zice: Doamne, precum vrei şi precum ştii, miluieşte! Iar de va sta război asupra ta, zi: Doamne, ajută-mi! Şi El ştie ce e de folos şi face cu noi milă." Unul din cele mai pilduitoare episoade din viaţa lui Macarie s-a petrecut în timpul unei plimbări prin deşert. "Povestea avva Macarie: umblând odată prin pustie am găsit o căpăţână de mort aruncată la pământ. Şi clătinându-o cu toiagul cel de finic, mi-a grăit căpăţâna. Şi am zis ei: tu cine eşti? Şi mi-a răspuns căpăţâna: eu am fost slujitor al idolilor şi al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu eşti Macarie, purtătorul de duh, şi în orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri şi te vei ruga pentru dânşii, se mângâie puţin. I-a zis ei bătrânul: care este mângâierea şi care este chinul? I-a răspuns lui: pe cât este de departe cerul de pământ, atâta este focul dedesubtul nostru, fiindcă de la picioare până la cap stăm în mijlocul focului şi nu este cu putinţă să se vadă cineva faţă către faţă, ci faţa fiecăruia este lipită de spatele celuilalt. Deci când te rogi pentru noi, din parte vede cineva faţa celuilalt. Aceasta este mângâierea. Şi, plângând bătrânul, a zis: vai zilei aceleia în care s-a născut omul, dacă aceasta este mângâierea muncii! I-a zis ei bătrânul: este altă munca mai rea? I-a răspuns lui căpăţâna: noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, măcar puţin suntem miluiţi, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu şi s-au lepădat de El şi nu au făcut voia Lui, dedesubtul nostru sunt. Şi luând bătrânul căpăţâna, a îngropat-o. În ziua adormirii sale, Sfântul Macarie i-a văzut în ceata sfinţilor pe cuvioşii Antonie şi Pahomie. Ucenicul său, Pafnutie, a văzut sufletul lui Macarie ridicându-se la cer şi i-a auzit pe diavoli stricând: "Ne-ai învins Macarie", la care sfântul a răspuns: "Încă nu v-am biruit". Ajungând la porţile Raiului, ei au strigat din nou: "O, Macarie, ne-ai biruit!". La care acesta a răspuns: "Binecuvântat fie Domnul Iisus Hristos, care m-a scăpat din mâinile voastre"."
lumina

tfmsup@gmail.com
01-19-2012 08:49 AM
Visit this user's website Find all posts by this user Quote this message in a reply
Post Reply 


Possibly Related Threads...
Thread: Author Replies: Views: Last Post
Question Despre Spovedanie Dodo 10 1,803 06-28-2011 06:25 AM
Last Post: Dodo

Forum Jump:


User(s) browsing this thread: 1 Guest(s)