Icoana izvoratoare de mir a Sfantului Efrem cel Nou

Mergând pentru prima data în Grecia, în anul 2010, am auzit despre Sfântul Efrem pentru prima oara. Nu stiam nimic despre el pâna atunci. La un moment dat, ghidul ne spune: „Sa mergem la Sfântul Efrem!” Dar nu stia autocarul unde sa mearga. A început în autocar o discutie: „Dar ce, vreti sa ne omorâti, pe aici? Cum sa mer­gem la ora asta, asa?” A venit o masina, la un moment dat, si a zis: „Pe aici e cararea”, si am ajuns imediat. Am intrat înauntru, am vazut sfintele moaste, ne-am închinat toti, în genunchi, frumos, si la pangar am vazut ca erau preturi foarte mari la icoana – si nu aveam bani. Am plecat asa. Când am iesit pe poarta manastirii, vad icoana respectiva, dar avea niste defecte, nu avea nici de prins nimic, si era pusa în spatele cortului. Si eu dau sa zic: „Vreau si eu icoana asta”, dar m-a ajutat cineva care stia greaca: „Vreau si eu icoana asta!” Se uita vânzatorul, nici nu stia ce sa-mi zica, cât sa-mi ceara, ca o avea acolo pusa. Si a zis: „Nu stiu cum sa cer, cât sa cer”. Si a cerut 15 euro. I-a dat omul res­pectiv, mi-a luat-o el, si am pus icoana asa, strâns la piept, tin minte, si mergeam spre autocar, si am spus: „Unde-o punem? Asta-i pretioasa! Unde-o punem?” Am venit în România, si am tinut icoa­na o perioada la un domn, Avram îl cheama, ca eu n-aveam unde sa o tin.

Trimite felicitari cu minunile Sfantului Efrem cel Nou

La un moment dat, domnul Avram spune: „Pa­rinte, la icoa­na se simte un miros, nu stiu…” Eu îi zic: „Ei, te-ai miruit matale. Eu stiu de la ce simti mirosul?” A adus-o în casa, am pus-o pe perete. Icoana era pusa acolo unde e acum cea cu sfintii închisorilor de la Aiud, de la toate închisorile. Si, fiind acolo, în prima zi de Înviere, în seara de Înviere din 2010, eu eram pe Ra­rau si am rugat pe doua doamne care aveau cheia sa vina sa aduca sfânta lumina de Pasti în casa. Când au venit sa aduca sfân­­ta lu­mina în casa, s-au înspaimântat: de la Sfân­tul Efrem curgea mir, si se vede si acu­ma locul, se vad dârele, cum a curs… Si ma suna si-mi zic. Dar eu zic: „Mai, ati patat voi cu ulei sau cine stie cum…” „Nu, parinte, ca n-avem acolo candela!” Zic: „Stati, mai, cuminte, mai, ca nu-i nimic!” Când am venit acasa, când am vrut ma odih­nesc, m-am întins pe pat si, în mo­men­tul acela, am vazut siroaie! Am înmar­mu­rit! Îl sun repede pe parintele staret de la Ra­rau: „Parinte, curge mir…” „Mai, sigur nu-i de la candela?” „Parinte, nu-i, ca nu-i înca nicio candela la sfântul!” Un an de zile, n-am spus altora nimic. Dupa care, parintele staret a zis: „De-acum e vorba de o minune!” Si au început oame­nii sa vina sa se închine. Am pus acel jgheab de cupru, sa curga mirul în sticla. Dupa aia, dupa ce am venit acasa, am vazut si eu. Dupa un an de zile, a venit parintele staret sa se închine, a vazut minunea. A venit lu­me, miercurea si vine­rea a venit lume care se închina, si au început minunile: enorme! Una – s-o luam de la început cu minu­nile – vine o batrânica cu feciorul ei, pe la aproa­pe 32 de ani, cred, care avea patima bau­­­tului, dar nu asa… si spirtul îl bea! N-avea serviciu, statea pe pensia ei, fuma. El n-a crezut, el nu credea sub nicio forma, venea ca-l ruga mama lui; inclusiv mie mi-a ba­ut din spirtul pe care-l aveam în casa. In­clu­siv! Si a venit a doua oara, a treia oara… Prima data i-am zis asa: „Eu cred cu ade­varat ca, daca te uiti la Sfântul Efrem si crezi si tu, ai sa fii bine!” De fiecare data, eu nu le-am dat multe sfaturi. Atât îi îndemn pe toti: „Du-te, vor­beste cu sfântul, promite-i ceva, daca poti, sau roaga-l sa te ajute. Dar, daca ai promis, sa nu uiti ce ai promis!” A treia oara când a venit, baiatul si-a gasit serviciu, s-a lasat de vicii, a început sa vorbeasca cu o fata, a în­ce­put sa devina om. Dupa care, o femeie care mergea în bas­ton, de-abia se târâia, trebuia sa mearga la operatie, infiltratii, câte si mai câte; a venit primele zile, primele saptamâni, în baston. Dupa aia, lasa bastonul la usa; acuma l-a la­sat de tot. Urca scari, merge, totul este bine – slava lui Dumnezeu si sfintilor Sai! Mai este un caz al unui copil care trebu­ie sa fie operat si, de fiecare data când tre­buie sa intre în operatie, raceste sau se în­tâm­pla vreo problema. A venit la Sfântul Efrem de câteva ori si eu nadajduiesc si cred cu adevarat ca sfântul o sa-l ajute. Atât cere sfântul asta: sa crezi! De atâtea ori – aici poa­te am gresit, i-am zis si parintelui Ioan de la Rarau – nu stiu, mi-e drag sfântul, dar de multe ori îndraznesc mult aici, îl consi­der ca un frate. Parintele Onufrie Caruntu

Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou – grabnic ajutator al celor in necaz

Mai multe marturii