Împreuna cu sfintii

În 1987, am fost la Dra­ganescu, chiar de ziua mea, de Sfântul Dumi­tru. A­tunci, Parintele Arsenie mi-a zis, în legatura cu sotul:
– Toata viata si-a batut joc de tine. Acum rabda mult, sufera mult si roaga-te la Dumne­zeu mult. Cu acestea, ma duc pâna la mor­mânt, caci într-o familie în care nu-i om ca oamenii, n-ai cum sa scapi de cru­cea asta grea. Sotul, de batut nu m-a batut, dar nu facea nimic pâna nu puneam si eu mâna.
– Daca veneai la mine, nu te lasam sa-l iei – mi-a zis Parintele. Sigur, daca as fi mers la Parintele Arsenie, imediat dupa ce m-am despartit de primul sot, m-as fi facut calugarita, as fi cântat si lucrat lui Dumnezeu. Tin minte ca eram în casa Parintelui Bunescu si mi-a dat mâna. Si eu îi sarutam mâna si plângeam pe mâna sa. Parintele a vazut tristetea mea si m-a în­curajat, mi-a zis sa am grija si de sanatatea mea, sa ma hodinesc.
În 28 noiembrie 1989, când a trecut la Domnul, am visat ca a venit un domn cu o revista si mi-a zis:
– Hai, ca-ti place sportul!… Dar eu niciodata nu m-am uitat la sport. Si în revista aceea mi-a aratat un om mort în sicriu. Duminica, când am ajuns la biserica, mi-a zis cineva: “Stii c-a murit Parintele Arsenie!…”. Toata Liturghia am plâns. În aceeasi zi am plecat spre Prislop si am ajuns seara, la ora 11. Si l-am vazut pe Parintele Arsenie în sicriu, în biserica, exact ca în vis. Toata noaptea am plâns. Preasfintitul Daniil Stoenescu era atunci preot la Mânastirea Prislop. Luni a avut loc înmormântarea.
Din 1990, am fost la Mâ­nasti­rea Prislop, la hram, pe 8 mai, si la parastas, pe 28 noiembrie, cu corul bisericii noastre. Si an de an, tot mai multi oameni au simtit ajutorul Parintelui Arsenie si au alergat la crucea de la mormântul sau. Eu am avut bucuria de a în­tâlni oameni mari: sfintii lui Dum­­nezeu pe pamânt. Toti au scris si carti. Sa le citim si sa ne folosim. Domnul Hristos ne-a spus ca va fi cu noi pâna la sfâr­situl veacurilor. Si sfintii lui Dum­nezeu sunt împreuna cu noi. Acum ne ajuta din Cer. O iubesc mult pe Sfânta Fecioara Maria. Obisnuiam sa ma rog cu urma­toa­rele cuvinte: “Maica sfânta prea­curata, nu ma uita niciodata”. Într-o zi, mi-a aparut Maica Dom­nului în vis si a mai adaugat câteva. Mi-a zis: Asa sa te rogi:
– Maica sfânta preacurata si de îngeri laudata, nu ma uita ni­ciodata si nici nu ma departa, de la sfânta fata ta. Amin. formula as