Leacul nelinistii: rugaciunea

Tinerii sunt foarte descurajati de putinele sanse pe care le ofera societatea de astazi. De aici, temeri, neîmpliniri profesionale si personale. Pe ei, în primul rând, îi îndemn la rugaciune. Pentru ca Hristos spune: “Cere si ti se va da, cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide!”. Dar sa cerem prin rugaciune, multumind, întâi, dupa cuviinta. Îi cerem lui Dumnezeu sa ne dea sanatate, întelepciune, un serviciu bun, o casatorie buna si toate cele ce împlinesc viata omului, dar si a comunitatii în care traim – sa avem conducatori înte­lepti, care sa duca tara aceasta la bine, si nu de râpa. Asadar, noi cerem, dar ce dam în schimb? Rugaciu­nea! În fiecare dimineata si seara, sa ne rugam si me­reu sa-l avem pe Domnul Hristos în inima, caci spu­nea apostolul Pavel: “Nu traiesc eu, ci Hristos traieste în mine!”. Si sa mergem si la biserica, pentru ca “în afara Bisericii nu este mântuire”, ne spune Sf. Ci­prian, cel care a fost vrajitor si Dumnezeu i-a întors inima întru dreapta credinta. Sa ne spovedim si sa ne împartasim, dupa putinta, în fiecare din cele patru mari posturi de peste an. Sa ne ascultam si sa ne res­pectam parintii, asa dupa cum spune porunca a cincea din Decalog: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi si fericiti pe pamânt!”. Eu îi îndemn pe tineri sa învete pe de rost cele zece porunci – nu e greu sa faci asta si, retinân­du-le, propria constiinta te îndeamna apoi sa le res­pecti. Pe urma, în afara celor tineri, la mine vin si inte­lectuali, oameni cu carte multa, dar care sunt tot tim­pul nelinistiti, tot timpul agitati, stresati sau înversu­nati. Si acestora le spun sa ceara ajutorul lui Dumne­zeu. Sa spuna, simplu: “Doamne, apara-ma! Ocro­teste-ma, Doamne! Doamne, da-mi liniste, pace în suflet si cuget bun, trimite harul Duhului Sfânt peste mine ca sa ma întareasca în cre­din­ta!”. Rugaciuni din acestea scurte care, re­petate în timp ce lucram ori când avem un ragaz, îti aduc liniste sufle­teasca si îti dau putere sa mergi mai departe, ra­mânând un bun crestin, ori­cât de grele ar fi încercarile prin care treci. Te poti ruga si cu cuvintele tale, nu numai cu cele din rugaciunile cu­prinse în carti, doar sa fie spuse din inima. Se zice ca mergea un calugar pe apa ca si pe uscat, iar în timpul acesta se ruga neîncetat, cu cuvintele sale: “Tine-ma, Doamne, apa­ra-ma, da-mi putere ca sa ajung la mal!” si altele ca acestea. El s-a spo­vedit staretului sau care i-a spus ca ar trebui sa zica întâi rugaciunile începa­toare, stiute din carti, “Împarate Ce­resc”, “Preasfânta Treime”… si asa mai departe. Si când sa treaca din nou, a vazut ca începe sa se scufunde. Atunci, staretul care-l pri­vea de pe mal, i-a stri­gat, luându-si sea­ma: “Spune pe cele ce ziceai obis­nuit, de la tine, ca sa te sal­vezi!”. Iata, deci, ca mai mare cadere au cuvintele spuse din tot sufletul, indife­rent ca vin de la tine sau din carti. formula as