Minunea din postul Craciunului

Pentru mine, Dumnezeu era Parintele Cel Bun, care-mi împlinea toate dorintele. Era destul sa ma rog si sa bat câteva metanii, si mi se împlinea ceea ce do­ream. Simplu! Si aveam si o legatura deosebita cu sfintii, Sfântul Nicolae, de pilda, m-a însotit de-a lun­gul întregii mele vieti. Îmi amintesc de o întâm­plare minunata dintr-un post al Craciunului, în care am fost foarte lipsiti de toate cele, pentru ca ajunsesem saraci. În 1954 sau în 1956, când regimul comunist a facut ultima stabilizare, bunica mea a pierdut toata agoni­seala. A scos atunci în curte sapte saci cu bani, pe care îi avea de zestre pentru cei sapte copii – fiecare era cu sacul lui de bani ca dota – si le-a dat foc, pentru ca nu mai valorau nimic, erau simple hârtii; au ramas bunica si mama cu ce era pe ele si cu ce aveau în buzunare, pe atunci. Au ramas sarace-sarace, si nu si-au mai revenit. Si a venit acel post al Craciunului cu mari lipsuri, în care nu aveam nici ce mânca. Era, îmi amintesc bine, ajunul Sfântului Nicolae, si într-o zi mi s-a facut foame rau, cu junghiuri! Asa ca mi-am pus ghetutele la geam si l-am rugat din toata inima pe Sfân­tul Nicolae: “Te rog mult, Sfinte, sa nu-mi aduci jucarii, ci sa-mi dai ceva de mân­care, ca nu mai pot de foa­me!” Pe atunci dormeam între mama si bunica. Si am asteptat între ele treaz, cu genunchii adu­nati la bar­bie de foame si cu mâinile îm­preunate a rugaciune, ca sa vina Sfântul Nicolae, sa-mi aduca ceva sa manânc. Dar s-a facut mie­zul noptii, si n-am vazut nici fereastra crapân­du-se, nici usa des­chizându-se, nici pe mama sau bunica mis­cându-se. Suparat si flamând cum eram, m-am ri­dicat din pat si i-am spus Sfân­tului Nicolae: “Bine, Sfinte, nu-mi aduci de mâncare, asta este! Nici eu nu-ti las ghetutele la geam!” Si m-am dus sa mi le iau, dar, când am bagat mâna în ele, am simtit ceva. Era o ciocolata neagra! Mai târziu, mare fiind, am între­bat-o pe mama ca sa-mi lamu­resc misterul, iar ea mi-a spus sincera: “Nu am pus-o eu, iar bunica, saraca, nici atât. Mai mult nu stiu ce sa îti spun.” Eu sunt convins si astazi ca cioco­lata aceea mi-a pus-o în ghetute chiar Sfântul Nicolae, pentru ca pe mama si pe bunica am stat cu ochii si nu le-am vazut atingân­du-se de ghetute. De aceea si as­tazi, batrân fiind, îmi place cio­colata neagra.formula as