Cei patruzeci de mucenici, desi erau de obârsie din diferite locuri, faceau parte din aceeasi ceata ostaseasca. Ei au fost prinsi din pricina marturisirii credintei în Hristos si au fost dusi la cercetare. Dar nelasându-se înduplecati sa jertfeasca idolilor, mai întâi au fost loviti cu pietre peste fata si peste gura, dar pietrele în loc sa-i atinga pe ei, se întorceau si loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osânditi, în vreme de iarna, sa petreaca toata noaptea în mijlocul unui lac, care se gasea în apropierea Sevastiei. Pe când se gaseau în mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viata, iesind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de îndata ce a fost atins de caldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostasii care erau de paza acolo însa a intrat laolalta cu sfintii în lac si l-a înlocuit pe cel plecat, vazând în noapte pe sfinti înconjurati de lumina si cununi, pogorându-se din cer asupra fiecaruia dintre ei.