Numele de acatiste vine din grecescul ahatistos, pentru ca în timpul lor se sta în picioare sau în genunchi în fata icoanei sfântului spre care sunt îndreptate rugaciunile. „Acatist înseamna a sta în picioare, fiind opusul cuvântului catisma, care indica faptul ca, în timpul citirii ei, credinciosii stau jos. În timpul citirii catismelor din cadrul slujbei Vecerniei sau a Utreniei, credinciosii pot sa se aseze în strana. În timpul slujbei acatistului se sta în picioare sau chiar în genunchi, aratând prin aceasta evlavia, dragostea si rugaciunea noastra staruitoare fata de sfântul pe care-l praznuim.
Multi credinciosi nu înteleg întotdeauna la ce se refera cuvântul acatist, confundând slujba în sine a acatistului cu unele pomelnice pe care ei le alcatuiesc. Acatistul este slujba liturgica alcatuita de biserica întru cinstirea unui sfânt, aducându-i acestuia lauda pentru viata sa minunata si pentru minunile pe care le lucreaza în viata credinciosilor. Slujba acatistului unui sfânt se citeste de regula în ziua praznuirii sale, fie dimineata, înaintea savârsirii Sfintei Liturghii, fie seara, dupa slujba Vecerniei. Pe lânga acatistele închinate sfintilor, avem si acatiste închinate Mântuitorului sau Maicii Domnului”, spune parintele Ciubotaru.
Preotii dau canon credinciosilor câte un acatist, în functie de pacatele acestora. De obicei, un Acatist se citeste 40 de zile, si în acest timp se tine post. În perioada Postului Pastelui cititi Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos, apoi mai este folositor sa cititi si Acatistul Sfintei Învieri a Domnului Iisus Hristos, de la Sfintele Pasti pâna la Înaltare, pentru nevoile fiecaruia. Rugaciunea trebuie sa fie facuta cu inima, cu iubire si cu credinta. Se dau spre citire credinciosilor destul de des Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, Acatistul Sfintei Cruci, al Sfântului Nectarie (vindecator de boli) si al Sfântului Ciprian (pentru vraji, descântece si lucruri diavolesti). Taifasuri