Omul este singura creatura a lumii vazute care se roaga, manifestându-si în felul acesta credinta în Dumnezeu. Rugaciunea este pentru el respiratia si pâinea sufletului sau, de aceea în toate timpurile a simtit nevoia sa-si hraneasca fiinta sa spirituala prin mijlocirea acestei forme de cult care este atât de veche ca si omenirea. Dupa Sfânta Scriptura, primii oameni, Adam si Eva, si-au aratat în Rai dependenta fata de Creatorul lor prin rugaciunea pe care o vor înlocui urmasii lor cu jertfe, ca forma de exprimare a dependentei lor fata de divinitate. Cain si Abel au adus jertfe, iar fratele lor Set si fiul sau Enoh au început sa invoce numele lui Dumnezeu, adica sa se roage. Mai târziu, patriarhii evrei, dupa ce ridicau jertfelnic, se închinau si chemau prin rugaciuni numele Domnului.
Rugaciunea înseamna înaltarea mintii si vointei omului credincios catre Dumnezeu. Ea este tot atât de veche ca si jertfele, care sunt semnul venerarii puterii dumnezeiesti, de care oamenii aveau nevoie pentru a trece cu bine valurile vietii pamântesti. Împreuna cu jertfele, rugaciunea formeaza partea indestructibila a religiei si sunt de mare importanta pentru pastrarea si propasirea credintei în Dumnezeu. Lumina