Tara noastra nu a depasit niciodata cota sa de lapte alocata la capitolul “livrari directe” catre fabrici, fiind unul dintre statele membre care produce mult mai putin decât are dreptul. Ne amintim ca au fost destule scandaluri legate de marile importuri de lapte mai ieftin, din Ungaria sau Germania, ceea ce a determinat ministerul agriculturii sa forteze reglarea acceptabila a sistemului de colectare din satele de munte.
Din pacate, tocmai când septelul îsi revenise de pe urma socului suferit în anii ’90 si când taranul român avea speranta ca îsi va putea întretine gospodaria cu subventiile pe cap de vaca, a venit vestea renuntarii la cote. UE si-a luat vorba înapoi si a dat liber “tigrilor” occidentali (Franta, Germania, Olanda, Danemarca, la care s-a adaugat “tigrisorul” Polonia) sa produca din nou cantitati nelimitate de lapte ieftin. De unde, si asa, România era un importator net, ceea ce urmeaza chiar de acum, de la 1 aprilie, seamana cu un cosmar. Taranul român este amenintat în însasi fiinta sa. Surplusul de lapte obtinut în gospodarii nu va mai fi colectat de nimeni, iar tinerii fermieri, despre care se face atâta vorbire, se vor vedea înselati în asteptarile lor, stimulate cu zeci de mii de euro, chiar de UE. Postul de radio RFI (Radio France Internationale) se întreaba, pe buna dreptate: “Adio cote de lapte. Adio crescatori români?” formula as