Vovidenia nu e un loc, e un sentiment care îti umple rarunchii, ti se leaga de suflet si nu te mai lasa niciodata. Schitul sade pitit dupa colina, în imediata vecinatate a lavrei celei mari a Moldovei – Manastirea Neamt. Vovidenia te cheama prin linistea înaltatoare si istoria plina de farmec.
Din departare, Biserica Vovideniei apare ca un chivot de mare pret, stralucitoare, tacuta, plina de taina si rugaciune, stând tihnita pe dealul ce se înalta semet, ca un sfânt prestol în fata seminarului de la Neamt. Drumul, tocit de picioarele pelerinilor, te poarta printr-un coridor lung, pripos, pazit de-o parte si de alta de brazi înalti si temerari.
Privind cu atentie chipul Maicii Domnului în icoana, vezi ca pictorul i-a faurit o a doua gura, dar care nu se zareste parca de prima data. Nu stie nimeni de ce. “Unii spun ca e o greseala de executie, altii spun ca icoana a fost modificata atunci când i s-a pus ferecatura, pentru a putea încadra frumos chipul Maicii Domnului. lumina