Femeia ne-a spus sa scriem pe un biletel câteva cuvinte, fara ca ea sa vada. Cu prosoapele si fularele pe cap, ea a pronuntat exact cuvintele pe care noi le-am notat. Am zis ca e imposibil si am rugat-o sa mai încercam o data. Si, eventual, sa schimbam încaperea. De data asta, am notat “Ildiko nu este mincinoasa”. Femeia se leaga iar cu prosoapele la ochi si, la rugamintea noastra, se acopera pâna mai jos de umeri si cu o geaca, abia mai reusind sa respire. Intra în transa. Uluitor! Iar ghiceste ce am scris! Eram doar noi cu ea, într-o camera închisa.