“Am auzit zeci de istorii uluitoare despre lansarea in spatiu, despre cosmonauti si rachete, despre misiuni interplanetare. De abia acum ma intreb ce fel de calatorii in spatiu existau atunci in 1949, cu 12 ani inainte de primul zbor in cosmos al lui Gagarin?! Alte povesti erau despre creaturi ciudate, care locuiesc pe planete indepartate, si despre viata pe Pamant in viitor. Am ascultat povesti istorisite atat de frumos de tatal meu, cu mult inainte ca ele sa fi fost scrise! Desi povestile din viitor pareau reale, desi tatal meu cunostea trecutul ca si cand l-ar fi trait, desi ne relata fapte si evenimente remarcabile din istorie atat de viu, incat oricui i-ar fi fost clar ca fusese martor la ele, totusi, niciodata nu l-am crezut intru totul. Mintea mea obtuza parca refuza sa accepte faptul ca tatal meu calatorise in timp”.
“Ceea ce oamenii numesc astazi OZN-uri si pe care le considera de origine extraterestra nu sunt decat nave care calatoresc in timp si la bordul carora se afla tot oameni. Doar ca din viitor. Adica din prezentul meu”.
Abia atunci a inteles Svetlana de ce tatal ei statea ore in sir cu privirea atintita pe cer, cautand parca ceva. Abia atunci i-a inteles suferinta. Era un om al secolului XX, insa imaginea secolului XXIII il urmarea. Ii era dor de lumea pe care o lasase. Formula as