Mi-a fost întotdeauna frica de singuratate. Si, mai ales, am trait mereu cu teama ca, inevitabil, va veni si ziua în care persoanele cele mai dragi ma vor lasa singura, sa ma lupt continuu cu agitatia fiecarei zile. Dar n-am avut niciodata puterea sa ma gândesc ca-l voi pierde pe tata, ca mi se va rataci reperul esential, ca se va risipi în efemer cea mai importanta certitudine pe care am primit-o de la viata”.
E greu sa fii orfan. E greu sa stii ca tata nu mai vine acasa”, încheie Ana Maria.