“Realitatea, oricare, nu se explica suficient fara referinta si la autorul ei, care e Dumnezeu, nu stiinta omului. De aceea se si intampla atata galceava, fiindca realitatea vie, si indeosebi omul, e socotit mai mult numai din partea lui materiala, supusa simturilor, analizelor si microscoapelor. Omul, in intregul lui, e din ce in ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se marginesc numai la cunostinta unilaterala inevitabil ajung in infundatura arogantei care nu stie nimic – ceea ce patesc numai petecarii stiintei. A nu sti si a recunoaste aceasta nu e totdeauna o vinovatie – uneori e chiar virtute; insa a sti putin si a face galceava ca stii totul, asta e descalificare si rusine, si totdeauna o vinovatie.”