Pilonul din Delhi are o inaltime de 7,3 metri inaltime, cantareste mai mult de 6 tone si a devenit celebru datorita rezistentei la coroziune. Se afla amplasat in complexul Qutub din capitala Indiei.
Datand din secolul al IV-lea, pilonul este inscriptionat cu un text care mentioneaza ca a fost construit in cinstea zeului hindus, Vishnu si al regelui Gupta Chandragupta (375-413). Unii specialisti il dateaza inainte de 912 ien. Pilonul realizat din fier in proportie de 98%.
Istorici, fotografi, arheologi, metalutgisti, etc incearca de peste un secol sa descopere cum a rezista pilonul fara sa rugineasca. Deasemeni se stie ca artefactul a fost mutat din Madhya Pradesh laelhi acum aproximativ 1000 de ani.
Stalpul are 7,3 metri inaltime, un metru este sub pamant, diametrul in partea de jos este de 48 cm, se ingusteaza sus unde are 29 cm, are aproximativ 6.5 tione si este din fier forjat. Cui ii era necesar un astfel de stalp si cine a gravat inscriptiile ce au fost puse anterior ?
Inscriptia sanscrita, a fost tradusa in 1888, vorbind in termeni poetici despre monarhul care a facut acest pilon.
Misterul pilonului cu o vechime de 1.600 de ani se pare ca a fost dezlegat de expertii Institutului indian de tehnologie.
Stalpul are un strat protector compus din fier, oxigen si hidrogen care nu permite corodarea. Prof. Balasubramanian spune ca stratul protector s-a format prin cataliza datorita fosforului care se gaseste in proportie de 1% in timp ce acum este de 0.5%. Continutul ridicat de fosfor este o dovada a iscusintei metalurgistilor antici din India care au redus minereul de fier. ( Fierul forjat este un fier pur, cu numai 0,1-0,2% carbon si mai putin de 0,5% impuritati totale. El se prepara prin topirea fontei pe un pat de oxid de fier într-un cuptor cu reverberatie, în care flacara este reflectata de acoperis în material pentru a-l încalzi. Fonta topita este agitata, oxidul de fier oxidând carbonul dizolvat în dioxid de carbon iar sulful, fosforul si siliciul trec în zgura. )
Ultimele date concluzioneaza ca pilonul a fost realizat in nordul Indiei, in perioada 320-540en. Studiul ii ajuta pe scpecialisti sa creeze un astfel de strat protector care sa fie folosit la containerele nucleare, indepartand procesul de corodare.