Candva, si cimitirele din Vaidei si Cioara, din Hunedoara, ca si in Orlat, Purcareti, Cugir, Nucet, Salistea, Rachita, Laz, Sugag, Capalna si Sibisel, din Alba, erau pline de stalpi inalti, impodobiti cu sculpturi faine, iar unii colorati cu negru, rosu, verde si albastru.
Semanau cu niste palcuri de copaci fara ramuri, de pe care urmau sa-si ia zborul stoluri intregi de pasari albastre.
“Ne-a ramas din batrani obiceiul stalpului funerar, dar am pierdut pe drum semnificatiile lui.
Totusi, multi oameni cred ca stalpul se pune numai la barbati, pentru ca barbatul e stalpul casei. Crucea e pentru femei, pentru ca femeia e crucea casei, ea se sacrifica mai mult pentru familie. Ei, dar acum nu stiu sa mai fie vreun cioplitor in sat care sa faca stalpi. Eu i-am rugat pe copii sa-mi gaseasca un mester, sa-mi fac stalp cat mai traiesc. Ca stalpul se face si se incrusteaza numai dupa ce moare omul, ca sa nu chemi moartea pana atunci”. Formula As