Congo ascunde in pamanturile sale aproape orice tip de mineral si, cu toate acestea, este mereu pe ultimele locuri la capitolul dezvoltare umana, intr-un index realizat de Natiunile Unite. Aici, chiar si cei mai norocosi locuitori traiesc in saracie si principala grija a oamenilor este supravietuirea.
Cand negustorii portughezi au venit din Europa, in 1480, si-au dat seama ca au dat peste un taram foarte bogat in resurse naturale, dar si ca forta de munca. Sclavii din Congo s-au dovedit a fi deosebit de rezistenti fizic, in special in fata bolilor.
Ca sa beneficieze de aceste resurse, portughezii s-au gandit ca cel mai usor ar fi sa instaureze o stare de anarhie generala. Asa ca au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa desfiinteze orice forta politica locala ce ar fi putut pune ordine in lucruri si care le-ar fi impiedicat eforturile de stapanire. Rebelii au primit astfel bani si arme moderne, armatele congoleze au fost infrante, regii asasinati si elitele locale macelarite, incurajandu-se secesiunea.
Resursele de apa, provenite din cel de-al doilea cel mai mare rau din lume, sunt practic nelimitate. Clima este una prietenoasa si solul fertil, iar in adancul lui se gasesc depozite uriase de cupru, aur, diamante, cobalt, uraniu si petrol, toate insumand o bogatie naturala inestimabila. Si, odata cu aparitia bicicletelor si a automobilelor, tara a devenit cel mai mare furnizor mondial de cauciuc.
Cu toate acestea, Congo este una dintre natiunile cel mai greu incercate. Belgienii au fost primii care au observat imensa oportunitate din colectarea cauciucului si au facut tot posibilul sa puna mana pe el, folosind forta. Acestia obligau localnicii sa recolteze cauciucul din jungla, timp in care le tineau captive nevestele si se foloseau de ele. Cei care nu se supuneau regulilor erau biciuti, mutilati si omorati. Elitele belgiene aveau grija sa tina totul sub control prin crime, teroare si negarea oricaror facilitati. Cauciucul, una din bogatiile tarii, a fost cauza pentru care milioane de oameni au murit. incont