Diagnosticul se pune târziu, citostaticele lipsesc, iar părinţii privesc neputincioşi cum li se sting micuţii. Jumătate dintre cei 500 de copii diagnosticaţi anual cu această boală pierd repede lupta, de multe ori din cauza sistemului medical. “Copiii cu acest diagnostic stau cel puţin doi ani în spital. De la chimioterapie, se simt extrem de rău, iar mama renunţă la serviciu pentru a-i îngriji. Uneori, tatăl cedeaza psihic şi pleacă. Rămân nişte familiii care, efectiv, nu au ce mânca”