Sfânta Împartasanie, ca lucrare integrata în Sfânta Liturghie, reprezinta modul de manifestare propriu al primei comunitati crestine, dupa modelul careia s-a format, a vietuit si a lucrat Biserica de-a lungul timpului, din vremea apostolica si pâna astazi. Comunitatea primilor crestini se manifesta plenar si îsi afirma identitatea în Sfânta Liturghie, în ascultarea si trairea dupa învatatura apostolilor. Manifestarea publica a primei comunitati crestine era legata de Liturghie si de Sfânta Împartasanie. „Si staruiau în învatatura apostolilor si în împartasire, în frângerea pâinii si în rugaciuni“ (Fapte, 2, 42).
Toate Tainele au fost administrate credinciosilor înca din primele veacuri. Prima comunitate de crestini era alcatuita, ca si comunitatile de astazi, din credinciosi supusi pacatului. De aceea, înca din primele comunitati crestine s-a savârsit Taina Spovedaniei spre iertarea pacatelor. Din scrierile Noului Testament aflam ca toate Sfintele Taine au fost savârsite înca din veacul apostolic. Desigur, nu putem vorbi de un ritual elaborat al Tainelor în acea vreme, precum cel de astazi, dar oficierea în sine, în forma aceea primara, putin dezvoltata, apare înca de la începutul crestinismului.
Primirea Împartasaniei, ca mod propriu de manifestare a crestinilor integrati în comunitatile liturgice, înca de la început, a avut scopuri foarte precise, fiind considerata hrana a vietii vesnice cu care credinciosul trebuia sa se obisnuiasca de timpuriu. În traditia rasariteana, cel ce s-a botezat este împartasit imediat dupa Botez, fie el matur sau prunc. Botezul este Taina care ne ofera o noua viata, viata în Hristos, care are nevoie de o noua hrana, care este Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La împartasirea credinciosului, preotul rosteste formula speciala: „Se împartaseste robul lui Dumnezeu (N.) cu Cinstitul si Preasfântul Trup si Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci“, aratându-se ca aceasta este hrana vietii ce va sa vina, cu care credinciosul se deprinde înca de acum. lumina