Căsătoria, pecetea iubirii

Iubirea este temelia căsătoriei, iar căsătoria, pecetea iubirii, presupunând întrajutorarea soţilor şi aspectul de dăruire şi de jertfă. Este vorba aici despre o dăruire reciprocă a soţilor de a căuta mereu să fie unul pe placul celuilalt, nu prin a se domina în mod egoist, adică bărbatul să-şi impună tiranic şi violent punctul de vedere, iar femeia să-şi împlinească toate dorinţele prin viclenie şi falsitate. Nu. Înţelegerea dintre soţi înseamnă a se adapta unul la firea celuilalt, nu pentru a se domina, ci pentru a se dărui. Din momentul în care cei doi soţi fac un singur trup prin Taina Cununiei, putem spune că ei devin inseparabili. Învăţând arta de a trăi în doi, nicăieri nu poate fi omul mai fericit ca în sânul familiei sale, mai ales dacă în acest mediu domnesc dragostea, înţelegerea, armonia, fidelitatea, sinceritatea, încrederea, respectul, tandreţea. Aceasta este de altfel şi dorinţa părinţilor celor doi miri din faţa Sfântului Altar, care s-au jertfit din iubire pentru creşterea şi formarea lor în viaţă. Acum e momentul ca tinerii să le mulţumească şi să îi răsplătească pe viitor cu aceeaşi iubire dezinteresată, căci, aşa cum spune un proverb, există trei atitudini faţă de părinţi: cea mai înaltă este de a-i ajuta, a doua de a nu-i supăra şi cea de-a treia de a-i suporta. Lumina