Din cele mai vechi timpuri, oamenii si-au pus nadejdea în mijlocirea sfintilor înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel amintea crestinilor din Efes: “Nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti împreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19). Pentru îndeletnicirile din timpul vietii, pentru minunile lor sau pentru felul cum au patimit, unii sfinti au fost asociati cu anumite activitati si au devenit ocrotitori spirituali ai acestora.
Prin punerea numelor de sfinti cu prilejul savârsirii Sfintei Taine a Botezului, crestinul primeste drept ocrotitor pe cel al carui nume îl poarta. Bisericile, de asemenea, îi au pe sfinti drept hramuri si ocrotitori, în altar aflându-se particele din moastele mucenicilor în sfânta masa. În perioada de început a crestinismului liber, bisericile închinate unor sfinti care aveau un cult dezvoltat în zona au facut ca întregi cetati sa fie puse sub ocrotirea unui sfânt. lumina