Sfantul Ierarh Nectarie iubeste atat de mult romanii incat aproape ca face zilnic minuni. Pelerinii bat drumul Greciei si merg spre insula Eghina an de an, iar aducerea Sfintelor Moaste ale marelui sfant grec aproape ca au blocat centrul Bucurestiului. Au fost oameni care au asteptat si 24 de oare la coada doar pentru a-l “saluta” pe Sfantul Nectarie in anul 2012.
“Mii de oameni stau la coada ore intregi si sambata pe Dealul Patriarhiei pentru a se inchina la moaste. Pe 27 octombrie este cea mai importanta zi a sarbatorii Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor.
Pana acum, in cele trei zile, peste 60.000 de pelerini s-au inchinat la moastele Sfintilor Imparati Constantin si Elena, Cuviosului Dimitrie cel Nou si Sfantului Ierarh Nectarie.
Mii de oameni au indurat frigul in noaptea de vineri spre sambata, stand sub cerul liber si asteptand sa ajunga la raclele cu osemintele sfintilor.” ziare
Un alt sfant ce se cuibareste cu smerenie si blandete in sufletele romanilor este Marele Mucenic Efrem cel Nou din Nea Makri, grabnic ajutator. Cine i-a cerut ajutorul stie cat de repede vine acest Mare Sfant si minunile sale nu inceteaza. Despre Sfantul Efrem cel Nou am mai scris ( vezi si Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou – grabnic ajutator al celor in necaz sau Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou – Nea Makri sau Sfantul Efrem cel Nou din Nea Makri salveaza o fetita sau alte articole)
Va recomand sa nu ezitati si sa il rugati cu incredere si smerenie iar rezultatele nu vor intarzia sa apara. Am intalnit numeroase persoane care l-au descoperit pe acest Mare Sfant si il poarta cu ei pretutindeni.
Despre Sfantul Mare Mucenic Efrem nu am nevoie sa ma convinga nimeni deoarece am vazut cu ochii mei puterea Lui si inclusiv eu am primit ajutor.
Intamplarea face sa iubesc cartile si mi-a picat la un moment dat in mana si cate ceva despre Sfantul parinte Paisie Aghioritul.
Despre acest Sfant Nou canonizat de biserica greaca am scris ( Minunile Sfântului Paisie Aghioritul sau Paisie Aghioritul – Mica filocalie – Supermarket-ul Lui Dumnezeu sau Un duhovnic cu Har sau Osho si yoga ? ) cu diverse ocazii.
Citind marturiile fiilor duhovnicesti am descoperit un Sfant vesel, bun, bland si foarte intelept chiar daca nu avea scoli inalte.
Intamplator aseara cautam ceva pe net si am intalnit o fraza care m-a oripilat “Vai de crestinul care n-o cinsteste pe Maica Domnului si nu are în casa lui o carte de rugaciuni, sa-i citeasca Maicii Domnului un paraclis sau un acatist, sau care nu stie macar o rugaciune pe de rost catre ea!” – sursa (Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumari duhovnicesti pentru vremelnicie si vesnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 143)
M-am cam saturat de amenintari si restrictii. Nu l-am citit pe parintele Cleopa iar aceste randuri ma fac sa evit sfaturile lui.
Parintele Paisie Aghioritul era un munte de blandete si rabdare, nu imi imaginez ca ar folosit astfel de amenintari voalate. Iubirea si credinta nu se impun ci se castiga prin truda fiecaruia. Numai Dumnezeu hotaraste cui si daca ii ofera iertare. Ma indoiesc ca Maica Domnului pe care eu o percep ca pe o fiinta de o bunatate si blandete uimitoare ar sta cu ciomagul sa ne ameninte sa o iubim. O iubesc pur si simplu, iar amenintarea parintelui Cleopa mi se pare foarte deplasata. Daca as fi citit acele randuri cu ani in urma as fi pierdut enorm caci m-as fi tinut departe de Maica lui Hristos.
Daca parerea mea despre Sfantul parinte Paisie Aghioritul era si este extraordinara nu stiu cum l-as putea descrie pe Sfantul Porfirie Kavsokalivitul…
Se pare ca este cel mai mare Sfant din ultima 100 de ani. A primit Harul Divin in adolescenta si minunile lui s-au tinut lant timp de peste 60 de ani. Nu am cuvinte sa il descriu. Citind marturiile, sfaturile, intamplarile, minunile, descrierea lui… cu greu il pot creiona in cuvinte…
A fost un omulet extrem de sensibil si bolnav cu o iubire si o intelepciune ce numai Harul lui Dumnezeu i-l putea da. Bland pana la gingasie, emotionant, sensibil , vesel, iubitor, un DUHOVNIC cum ma indoiesc sa mai gasim astazi. Relatarile despre felul in care isi pastorea fii duhovnicesti, cat de bine ii evalua psihic si sufleteste, cum se ruga impreuna cu ei, cum vindeca precum Hristos, etc iti strange inima efectiv, ai vrea sa poti ingenuchea in fata lui si sa plangi. Nici macar nu ai intelege de ce plangi, poate doar de emotia bucuriei ca Dumnezeu ne-a trimis un astfel de om.
Este minunat. Cartile lui sunt balsam pentru suflet si indrumarile sale ne ajuta pe toti.
I se spunea Bunicutul. Smerit si bun, incantator, model usor de urmat si indrumator in cuvinte simple, parintele Porfirie face minuni si acum doar sa il rugati sa va ajute. Sfantul Porfirie vorbeste in cartile sale in cuvinte extrem de simple deoarece… a facut doar 2 clase..
Este primul Sfant in ale carui carti si marturii am gasit numeroase relatari despre ce este Harul Divin, ce simtea, cum se manifesta, despre oameni foarte sensibili, despre mame si copii, sotii, probleme de tot felul, etc. Nu se poate sa nu te regasesti in cartile scrise despre el sau cu permisiunea lui. In cuvinte putine explica cum este cu Rugaciunea inimii, cum sa ne rugam, cum sa procedam cu copii, parintii, sotii, sotii, colegi, etc.
Indeamna mamele sa isi trateze copii cu blandete, sa se roage, gasea mereu solutia potrivita, etc. Avea Harul Divin…
In continuare va las sa cititi o relatare despre o minune a Sfantului Porfirie Kavsokalivitul, poate cea mai recenta desi am convingerea ca este izvor de minuni.
Buna ziua.
As dori sa va impartasesc o exprienta pe caream trait-o acum cateva luni ( n.r.- 2011) prin interventia miraculoasa a parintelui Porfirie in tratamentul mamei mele.
Este foarte greu sa realizezi cand un miracol se intampla in viata ta. Este insa si mai greu sa transmiti emotia si bucuria ce te cuprind in astfel de momente, si cu mare greutate isi gasesti cuvintele pentru a descrie intamplarea ce pare de neinteles si de neimaginat pentru mintea umana.
In cuvinte sarace voi incerca sa va povestesc ce mi s-a intamplat.
Inainte de toate este necesara o scurta introducere.
In primul rand respect efortul uman si medicina. Sunt un om fara prea multa credinta si fara o viata religioasa activa. Fac fata cu greu diverselor forme de autoritate si restrictii cu atat mai mult celor din sfera religioasa. Mi se pare greu sa respect regulile. De cate ori am citit insa scrierile despre viata si invataturile Parintelui Porfirie simt ca inima mea se insulceste si am o stare de calm.
De ani de zile port cu mine o iconita cu bunul Parinte Porfirie de care nu ma despart niciodata. In clipele dificile cand egoismul imi permite, ii vorbesc si ma rog. Dulceata rugaciunii mele devine un pod prin care ajung sa il cunosc pe Hristos.
Se intampla la cateva zile dupa Craciun in anul 2010. Mama mea Athina K., purta deja de 3 ani stimulator cardiac si 2 stenturi dupa ce diagnosticul de tahicardie si hipertensiune arteriale i-a fost pus la un spital cunoscut de cardiologie care se afla in Atena.
Mama a fost internata deseori in acest spital din cauza problemelor cardiace.Medicii i-au dat medicamente care au tinut sub control situatia. Dupa cateva zile de spitalizare se vedeau rezultate semnificative. Era 2 ianuarie 2011 cand am mers sa o vizitez la spital. Ma aflam in holul sectiei de cardiologie cand am vazut ca medicii se precipitau spre camera unde era internata mama. Ea tocmai suferise o fibrilatie ventriculara.
Nu stiu cat timp am stat in fata usii in timp ce medicii se luptau sa o stabilizeze. Dupa mai multe incercari de stimulare electrica, defibrilare, au mutat-o urgent in sectia de terapie intensiva unde a fost intubata.
Medicul cardiolog a venit sa ma anunte ca starea ei este foarte grava si sansele sunt minime, moare sau ramane in coma. Am ramas fara cuvinte.
Starea de coma ii putea produce leziuni grave pe creier sau incapacitatea de a comunica cu cineva. Tot ce puteau face era sa o mentina in stare stabila. Am luat legatura cu rudele pentru oricee eventualitate. Este foarter greu sa vezi o ruda sau pe cineva drag intr-o astfel de situatie. Era mentinuta in viata de aparate, inclusiv temperatura corpului.
Singura mea speranta era Dumnezeu…
Am cerut permisiunea medicilor si celor de la terapie intensiva sa pun iconita parintelui Porfirie sub perna ei. M-am linistit un pic sttind ca parintele ii va fi alaturi mamei mele indiferent de deznodamant. Alaturi de mama era iconita cu chipul bland al batranului Porfirie.
In ciuda rugaciunilor mele si ale familiei si cunoscutilor starea mamei mele nu s-a imbunatatit. A ramas intubata timp de 5 zile intregi.
Nu avea niciun fel de reactii la stimuli, era in coma profunda. Nu vedeam o portita de iesire din aceasta situatie. Atunci l-am vazut cu ochii mintii pe Batran. Mi-a indepartat egoismul si am simtit nevoia sa ma rog. Am plecat spre capela spitalului si am rugat sa imi deschida usile pentru a sta acolo. Aveam nevoie sa ii vad imaginea chiar daca atunci nu era inca canonizat. Cum nu exista nicio icoana cu figura batranului mi-am amintit ca in aceasta biserica exista o mica biblioteca. Am rugat sa imi dea voie sa merg acolo si am gasit o carte cu Batranul Porfirie.
Am luat cartea cu nerabdare si cu ochii pironiti la figura parintelui am inceput sa ma rog din tot sufletul. Aveam sufletul ca o furtuna si durerea ma coplesea dar il rugam sa se indure de mama mea, sa o readuca la viata. Am cerut mila lui Dumnezeu si mi-am pus in el toata speranta.
Am stat si m-am rugat cam de la ora 13.30 si pana la 17.30. Rudele ma asteptau dar le-am spus ca am avut ceva de facut.
In apropiere de spital locuiau niste cunoscuti care aveau o casa de inchiriat. Ei m-au rugat sa fac cateva poze pentru a le posta pe site-urile de anunturi imobiliare. M-am dus acolo sa ma uit. Nu am spus nimanui ca am fost in bisetica spitalului pentru a ma ruga si nimeni nu cunostea sentimentele mele pentru Batranul Porfirie.
Am facut cateva fotografii in camerele goale unde se aflau doar cateva obiecte ramase de la zugravit. Am deschis un dulap infasurat in folie pentru a pune instrumentele si am ramas fara cuvinte – pe rafturile complet goale ma astepta o fotografie cu parintele Porfirie lipita pe un carton.
Am luat-o in maini si o priveam cu uimire. In acea clipa a inceput sa imi sune telefonul in buzunar. Era sora mea care ramasese la spital. Medicul tocmai o informase ca mama si-a revenit.
Nu exista cuvinte care sa redea starea mea de emotie, veneratie si recunostiinta a prezentei lui dumnezeu in viata mea.
Din acel moment starea mamei a inceput sa se imbunatateasca. dupa cateva zile a fost detubata si a fost mutata de la terapie intensiva. Se purta normal, vorbea fara probleme si medici au spus ca nu i-a fost afectat deloc creierul. Personalul medical era convins ca va muri si nu-si puteau crede ochilor minunea ce se intamplase.
Cateva zile mai tarziu am fost la Manastirea Schimbarea la Fata, construita sub indrumarea parintelui Porfirie, din Milesi. Am vrut sa ma inchin in chilia unde vietuise Batranul. M-am apropiat de o femeie in varsta care discuta cu o tanara. Ele discutau despre minunea pe care o facuse parintele Porfirie pentru mama mea. Doamna mai in varsta i-a spus celeilalte “Sunt doctor in acel spital!”.
De la acest eveniment au trecut 7 luni. Mama mea este in viata si se simte bine. Retraind acele zile de cumpana ma rog sa nu uit niciodata minunea infaptuita de batranul Porfirie, sa nu o ingrop in inima si gandurile mele. Slava lui Dumnezeu pentru rugaciunile parintelui Porfirie! Deseori imi amintesc acum cat de importanta este ortodoxia in viata noastra si cat de puternica este prezenta Fiului lui Dumnezeu – Iisus Hristos.
Am inceput sa particip mai des la viata religioasa dupa acest miracol care m-a indemnat spre pocainta.
Parinte Porfirie, va multumesc!
G.K. ( Traducere si adaptare Mari )
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
Doamne ajuta. Eu spun ca Parintele Cleopa nu ameninta, ci ne atragea atentia asa cum si parintele Porfirie a facut-o. Ne vorbeste Parintele Porfirie “Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut. – Acesta e un cuvant greu, cuvioase.-Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut.” sau “Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!”. Eu zic ca nu sunt amenintari, ci atentionari. Doamne ajuta
Ce inseamna pocainta de fapt?
In opinia mea ceea ce vrea Dumnezeu de la noi este sa ne indreptam, sa nu repetam la infinit aceeasi greseala!
Hristos nu ne vrea prosti sau incuiati ci deschisi la minte si la suflet, incolonati in sustinerea si inmultirea binelui.
Cum recunoastem binele? O varianta ar fi ca ceea ce tie nu iti place altuia sa nu ii faci.
Toti gresim, dar cu siguranta indiferent ce facem nu dorim sa fim priviti cu ura ci cu intelegere si iertare.