La cota 1.000, deasupra Hategului, drumurile se închid prin decembrie si se deschid în aprilie. 200 de oameni, crescatori de animale, s-au obisnuit sa traiasca în spatele zidurilor de zapada si sa se gospodareasca singuri. În octombrie fac aprovizionarea pentru iarna si mai coboara la târg abia în primavara.
Pentru 200 de oameni din satul Târsa (judetul Hunedoara) a sta rupt de restul lumii saptamâni sau chiar luni la rând e un lucru care tine de normalitate. Toamna, fiecare familie îsi face provizii serioase de faina, ulei si zahar, pentru ca fiecare iarna aduce cu ea perioade lungi de izolare aproape totala. Viata este grea la Târsa, mai ales iarna, dar, culmea, oamenii nu se plâng deloc. Doar când vreunul cade rapus de boala lucrurile se complica pentru ei.
Satul Târsa, format din vreo 70 de case împrastiate pe o culme din portiunea vestica a Muntilor Surianu, e mai aproape de vechea capitala a dacilor, Sarmizegetusa, decât de Bosorod, resedinta comunei cu acelasi nume, din care face parte