În anii ’70, România se împrumutase masiv pentru investitii în marile combinate siderurgice, chimice, în rafinarii sau centrale electrice. Printre ele – si o mare parte din reteaua de hidrocentrale. Când Ceausescu a hotarât sa plateasca datoria externa cu orice pret, efectele au putut fi masurate usor: întuneric, frig, foame. Putini stiau ratiunea economica exacta. În limbaj financiar-contabil, planul lui Ceausescu era „sa amortizeze mai rapid mijloacele fixe pentru a trece la surplus operational”.