Un experiment din 1973 l-a trimis pe Swann in preajma planetei Jupiter, in jurul caruia a vazut un inel, fapt descoperit de astronomi abia in 1979; el a vazut si un OZN deasupra unui submarin nuclear sovietic. Prin urmare, unii participanti la experiment s-au intrebat daca metoda clarviziunii n-ar putea oferi niste raspunsuri privind enigmaticul fenomen OZN si ipotetica prezenta extraterestra (ET) pe Pamant.
In autobiografia sa: Penetration: The Question of Extraterrestrial and Human Telepathy, Swann declara ca, pe tot parcursul programelor oficiale de clarviziune, a existat un interes constant privitor la fenomenul OZN. Intre altele, el insusi pretindea ca a vizitat, prin clarviziune, fata nevazuta a Lunii, vazand acolo baze extraterestre.
Swann a ramas totusi prudent. Intr-un articol din 1992, el scria ca acuratetea clarviziunii depinde de posibilitatea de a confirma, fie si partial, daca ceea ce spune mediumul coincide cu realitatea. Or, asa ceva nu e posibil in cazul fenomenului OZN, prin urmare aici riscam sa ne pierdem in speculatii. Apoi, clarvazatorul care se concentreaza asupra unei tinte, recunoaste acolo lucruri pe care le-a mai vazut, sau cu care este cat de cat familiar. Daca va vedea ceva ce n-a mai vazut niciodata, nu va sti cum sa-l “decodifice”. In astfel de cazuri, “un al doilea mecanism de interpretare analitica” va incerca identificarea obiectelor cu ceva cunoscut, cu care seamana cat de cat; cu unele va reusi, celelalte vor fi rejectate. Pe scurt, va fi automat modificat sau rejectat tot ce nu se potriveste experientei pe care o avem in realitatea noastra. magazin