Sondele de mici dimensiuni, cât niste masini de spalat, au zburat în pereche în jurul Lunii timp de aproape un an pentru a elabora o harta a gravitatiei lunare. Oamenii de stiinta masoara cu acuratete distanta dintre cele doua sonde, aceasta modificându-se usor atunci când cele doua zboara deasupra unor regiuni mai dense. Atractia gravitationala a masei suplimentare face ca prima sonda sa accelereze, modificând distanta dintre ele pentru o scurta perioada, pâna când si cea de-a doua sonda accelereaza.
Hartile gravitationale elaborate în urma primei parti a misiunii, ce s-a desfasurat între martie si mai 2012, au aratat ca Luna are o crusta mult mai fracturata si mai superficiala decât se credea. Acest lucru se datoreaza ciocnirilor cu asteroizi si comete în urma cu câteva miliarde de ani.
Toate corpurile ceresti solide din partea interioara a Sistemului Solar au suferit «bombardamente» similare, însa pe Terra dovezile au fost sterse de eroziune, de actiunea placilor tectonice si de alte fenomene. descopera