Se va tine la Istanbul acest Conciliu, asa cum era firesc deoarece cea mai înalta pozitie de autoritate revine, simbolic, Patriarhului ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, „primum inter pares“. Este important sa amintim ca exista o fractura în cadrul bisericilor crestine deoarece unele (18 la numar, printre care si cea a României) recunosc cele 7 Concilii, apoi mai exista si asa numita „Biserica a celor trei Concilii“ (denumita si cea a Bisericilor orientale vechi) si care grupeaza bisericile armeana, siriaca si copta. Agenda este extrem de interesanta si contine puncte deosebit de sensibile: statutul de autonomie, autocefalia, viitorul diasporei ortodoxe, relatiile cu celelaltre biserici, probleme legate de domeniul etic si social, de calendarul liturgic si de ordinea de importanta a bisericilor în lumea crestinatatii ortodoxe.
A aparut o urgenta. Aceea de a sti daca, în ce conditii, cu ce orizont de timp, ar putea fi posibila în primul si în primul rând reunirea la nivelul unei Europe Crestine ca unitate stabila si foarte concreta. Ar putea fi aceasta Europa Crestina o reactie de unitate europeana împotriva noilor factori de risc cu care se confrunta acum, parca niciodata atât de numerosi si pe arii atât de extinse: ofensiva Statului Islamic care închide un semicerc de explozii continue în estul si sudul Mediteranei, adâncirea conflictelor cu baza etnica si interconfesionala în Ucraina, cu posibilitatea de extensie spre toate comunitatile rusofone în zona de contact cu catolicismul sau biserica uniata, dezvoltarea exponentiala a sectelor de toate felurile în conditiile unei decredibilizari a bisericilor traditionale, fie desacralizate, fie mergând viguros doar pe drumul îmbogatirii unora dintre vesnic nesatulii sai slujitori. Ar fi acest momentul (ratat în clipa când a fost respins proiectul Tratatului Constitutional european, cel în care se facea referirea identitara la Europa înteleasa prin legatura sa fundamentala cu traditia iudeo-crestina) când ar putea fi acceptata nevoia de a avea o Europa reunificata în jurul unui ideal comun, spiritual, cultural si de identitate civilizatorie? Exista o baza pentru aceasta speranta? Sigur ca da, deoarece mari jucatori ai politicii europene transmit zi de zi acest tip de semnale disperate catre lumea foarte hieratica si greu accesibila a înaltilor prelati, Si totusi, se repeta de catre optimistii negociatori de la Bruxelles, umbra de speranta, câta e, vine din faptul ca acest Conciliu este primul dupa momentul istoric din 7 decembrie 1965. Se împlinesc deci 50 de ani atunci când au fost ridicate, concomitent, anatemele care, pe 16 iulie 1054, divizasera pentru secole lumea crestina. În decembrie 1955, Papa Paul al VI-lea si Patriarhul Ecumentic Atenagoras I au întredeschis usa spre ceea ce ar putea sa fie realitatea de mâine. Dar stiti ce a dus la separarea Bisericilor?