Fiind la o rascruce în viata mea, în care nu stiam daca sa ma însor si sa merg într-o parohie, ori sa urmez mai întâi cursurile postuniversitare la Bucuresti, am zis sa-i cer si eu sfat bun Parintelui si am pornit spre Capitala. Ajunsi acolo, am mers mai departe, în satul Draganescu, comuna Mihailesti, unde Parintele Arsenie picta biserica. Era pe 16 iunie 1979, de Rusalii, când am avut prima întâlnire cu parintele Arsenie. Si parca am avut o revelatie. Când l-am vazut, mi-a parut, în înfatisare si prin duhul pe care îl transmitea, asemenea unui înger. Un înger înalt, cu ochi albastri. Avea o siguranta de sine deosebita. Înaintea noastra au fost câtiva tineri si a vorbit cu voce tare cu ei, fara sa sopteasca si fara sa ascunda niciun gând si nicio parere. M-am cutremurat. Nu întâlnisem nicioÂdata un om atât de deschis. Când mi-a venit rândul, i-am spus, si eu, dilema mea.
“Vei intra la doctorat”, m-a asigurat si a tacut un pic. M-am bucurat si am câstigat pe loc nu numai o simpatie fata de Parintele, ci si o mai mare încredere în mine. Atunci m-a întrebat: “Ce stii sa faci?”. I-am raspuns ca sunt baiat de la tara, din Ibanestii de Mures, ca muncesc câmpul si ca stiu tot ce trebuie sa stie un gospodar. “Foarte bine. Sa faci mai departe lucrul acesta si sa te casatoresti”, a zis, si înainte ca eu sa apuc sa mai spun un cuvânt, mi-a aratat cu mâna o fata care se afla, ceva mai încolo, în biserica. “Cu ea”. N-o cunosteam. N-o vazusem niciodata în viata mea. Fata voia sa plece la mânastire, dar parintele i-a spus si ei, ca si mie, ca mai bine s-ar marita cu mine. Am facut cunostinta, am schimbat câteva vorbe si numeÂrele de telefon si am plecat. Dar pâna când am ajuns înapoi, la Sibiu, eram convins ca trebuie sa ma însor cu fata pe care mi-a aratat-o Parintele Arsenie. Nu retinusem cum o cheama, nu stiam ce pregatire are, dar îndemnul Parintelui se transformase în hotarâre. Aveam încredere nestramutata în el. I-am dat fetei telefon. Am vorbit aproape o ora si am cerut-o, pe loc, de sotie. Ea a acceptat. Era o ucenica mai veche a Parintelui, iar mama si tatal ei îl ascultau, de asemenea, pe Parintele. Ulterior, am aflat ca fata aceea avea o educatie religioasa temeinica, citise “Filocaliile” si foarte multa alta literatura bisericeasca, avea o practica a rugaciunii personale si a slujbelor la biserica nemaipomenita. Exact ce-mi trebuia, ca preot! Faptul ca ne-am casatorit a fost o binecuvântare de la Dumnezeu. Pot spune asta cu mâna pe inima acum, când suntem împreuna de o viata si avem trei copii. formula as
Viata si minunile Parintelui Arsenie Boca (film documentar)
