Nu este însa suficient sa biciuim egoismul personal al fiecaruia dintre noi pentru a pune capat unei situatii negative care nu este generata de haosul acumulativ personal, ci mai degraba de institutii ce poseda înca din codul lor genetic amprenta lacomiei organizate.
Guvernanta institutiilor de tip Uniunea Europeana, Banca Mondiala sau Fondul Monetar International consoneaza cu trendul politic initiat de gândirea a doi oameni politici extrem de influenti: Ronald Reagan, presedinte al SUA (1981-1989), si Margaret Thatcher, premier al Marii Britanii (1979-1990).
Neoliberalismul dominant în lumea nord-atlantica inaugurat în practica de cei doi descrie o arhitectura politica printr-o teologie negativa la adresa statului. Acesta este un prost gestionar, un imperfect actor economic, un risipitor al bunastarii produse de “economia reala” si joaca rolul de demon în urcusul antiduhovnicesc spre bunastare. Statul a devenit un demon lenes care nici macar nu mai ispiteste pietele financiare pentru ca ambele se afla într-o dulce complicitate descrisa sub numele de stat-piata.
lumina