La ora actuala, a vorbi despre criza morala este aproape de la sine înteles si daca ne amintim ca unul din dezideratele miscarii revolutionare din decembrie 1989 era tocmai acesta, al unei reforme morale la nivel national, ne putem întreba cu deplina îndreptatire unde am ajuns dupa mai bine de 20 de ani.
Mircea Vulcanescu a fost unul dintre gânditorii interbelici care au mizat enorm pe modul de viata crestin si de asemenea pe posibilitatile unei filosofii în spirit crestin. El a crezut, ca putini din generatia lui, într-o viata traditionala, rânduita, o viata în care generatiile sa nu se razboiasca, în care copiii sa-si respecte parintii, iar sotii sa se iubeasca unul pe celalalt.
“Relatiile dintre parinti si copii se descompun pe zi ce trece. Copiii nu se mai înteleg cu parintii si nici nu mai asculta de ei. Relatiile dintre barbat si nevasta se schimba. Zi de zi, femeia capata mai multa libertate si autoritate în casatorie. Relatiile dintre sexe se schimba. Odinioara sexele erau crescute separat, fiecare destinat unei activitati speciale. Azi ele sunt crescute împreuna si femeilor le sunt socotite deschise cariere altadata barbatesti. La fel s-ar putea afla schimbari între stapân si sluga etc…” lumina