În primul rând, nu toata lumea stiintifica ar fi de acord cu înaltimea lui. Cu 2000 de ani în urma, oamenii de 1,72 m înaltime, cât se presupune ca ar fi avut Iisus, erau foarte rari. Cartile sfinte ne relateaza ca Iisus mergea, uneori, prin multime, fara sa fie remarcat, ceea ce acrediteaza ideea unui om cu o înfatisare care nu avea prin ce sa atraga atentia în mod deosebit.
Apoi, despre par, se pare ca tunsura lui nu era la moda; în Iudeea lui Iisus, cei care purtau plete riscau, imediat, oprobriul public. Si acest element ne poate face sa credem ca Iisus era, din punct de vedere fizic, un om normal. Sa retinem ca, într-o lume guvernata de reguli bazate pe religie si cutuma, abaterile de la aspectul fizic puteau fi lesne semnalate si chiar pedepsite. Ceea ce evanghelistii nu ne-au dat de înteles ca s-ar fi petrecut cu Iisus.
“Am inteles, Cezare, ca ai dorit sa stii despre barbatul plin de virtute, cu numele Iisus Hristos. Este de statura mijlocie, fata Lui e plina de bunatate si tradeaza o demnitate inaltatoare; astfel, privind la el, te cuprind fara sa vrei simtaminte de teama, dar si de iubire. Parul Lui pana la urechi are culoarea nucilor mai coapte si de acolo pana la umeri este de culoare deschisa, blonda, stralucitoare. Il poarta dupa datina nazarenilor, cu carare la mijloc. Frunte neteda, fata fara incretituri si pete, barba de culoarea parului capului, creata, dar nu prea lunga si impartita la mijloc. Privirea este serioasa si are puterea razelor soarelui. Nimeni nu-L poate privi drept in ochi. Daca mustra, inspira frica, iar imediat ce a mustrat plange.”