Teleportare, telekinezie, deochi, telepatie, etc sunt doar cateva dintre capacitatile unora dintre noi. De unde vin acesti oameni ? Cum reusesc sa ghiceasca gandurile si viitorul ? De ce sunt ei atat de speciali ? Se pare ca aceste abilitati sunt “scrise” in ADN, ce poate fi reprogramat…
Cercetatorii occidentali sunt de parere ca 10% din gene sunt asociate cu constructia de proteine in timp ce restul sunt… balast. Specialistii rusi au facut si ei niste experimente folosind inclusiv lingvisti.
Ei au dorit sa afle daca informatiile paranormale sunt “stocate” in ADN-ul uman si ce influenta au cuvintele si sunetele asupra lui.
Cercetatorii au descoperit ca ADN-ul poate stoca date la fel cum o face un computer. Gramatica si sintaxa pot fi o coincidenta dar codul verbal este incorporat de gene ?
Specialistii au reprogramat ADN-ul cu ajutorul unor sunete, sugerand ca este posibil ca aparatul genetic sa fie modificat de o anumita frecventa a sunetelor. Intr-un astfel de experiment ei au reusit sa converteasca embrionii de broasca in altii de salamandra.
Vrajile, sunetele, cuvintele, etc pot forma anumite vibratii care sa schimbe sau sa influenteze genomul uman astfel incat persoana sa se simta rau sau sa se vindece. Oamenii cu constiinta mai dezvoltata pot crea frecventa dorita si pot influenta alte fiinte vii si uneori chiar si obiecte.
Daca ne reamintim de sfaturile Sfintilor si de invataturile crestine vom concluziona ca “Rugaciunea neincetata” nu este doar o poveste inventata. ( vezi si Preoti cu har 3. Preot clarvazator, preot care deschide cartea, etc. sau Unirea mintii cu inima în rugaciune )
Profesorul de biologie Peter Garyaev are o teorie cu adevarat revolutionar in stiinta moderna, de care poate beneficia enorm intreaga omenire.
Acesta poate ajuta vindeca orice tip de boli, poate regenera orice organe si, prin urmare, poate sa ne faca tineri pentru totdeauna si ne ajuta sa traim mai mult decat am indraznit vreodata.
Peter Garyaev, de asemenea, ne arata ca unele dintre lucrurile pe care ar fi benefice si utile, cum ar fi ecografia medicala, poate dauna corpurile noastre foarte mult.
Ultrasunetele pot distruge ADN-ul.
In conditii normale ADN-ul produce o “melodie” complexa cu model de frazare intrinseca. Expunerea ADN-ului la infrasunete poate sterge o cantitate enorma de informatii genetice.
Dupa ce a fost “iradiat” la o ecografie pentru stabilirea unui diagnostic, ADN-ul genereaza ceea ce Peter Garyaev numeste ” un val fantoma de teama si durere”.
Procedura este daunatoare si afecteaza in special tinerele mamici care vor sonograma. Ignoranta oamenilor fata de ADN si genetica undelor, pune in pericol genomul intregii umanitati.
Oamenii de stiinta au dezvoltat un dispozitiv special care transforma vocea umana in unde electromagnetice si apoi au incercat sa influenteze molecule ADN diferite. S-a dovedit astfel ca, cromozomii expusi unei astfel de influente sunt deformati si genele inversate. Acest lucru determina o mutatie in organism.
Un astfel de efect s-a observat si la expunerea cu raze X.
Acum cativa ani cativa oameni de stiinta au facut teste si au expus niste seminte de plante. Semintele s-au pierdut, plabntele suferind mutatii genetice ireversibile, fiind complet degenerate.
In cazul undelor electromagnetice traduse din cuvinte nu a contat daca au fost spuse cu voce soptita sau tare, sau blesteme, etc. Efectul a fost la fel.
Garyaev a mai facut o serie de experimente si a “ucis” semintele unor plante cu radiatii X extrem de puternice dar a rostit apoi cuvantul “binecuvantare”. In mod ironic, acesta a avut un efect benefic. ADN-ul a inceput sa se recupereze. ( Vezi si Dumitru Constantin Dulcan – Mintea de dincolo – “suntem cu adevarat “Lumina din Lumina” sau Dumitru Constantin Dulcan – Iisus are cea mai perfecta acoperire stiintifica sau Cum sa te vindeci singur )
Cum este posibil totusi ca niste cuvinte obisnuite chiar si cu o conotatie negative foarte puternica sa poata afecta programul genetic ?
Potrivit oamenilor de stiinta, aceste programe sunt “codificate”, nu numai in produse chimice, dar, de asemenea, in domenii fizice generate in jurul cromozomilor si avand o structura holografica.
Fiecare fiinta vie are o gena cu informatii ascunse despre caracteristicile corpului si cu ce conditii patologice se poate confrunta, inclinatii spre anumite boli, etc.
Schimbul de informatiiare loc intre molecule cu ajutorul radiatiilor electromagnetice, inclusiv unde acustice sau de lumina.
Prin blesteme, ura, suparare, cuvinte urate, etc distrugem iar prin cuvinte frumoase, rugaciuni, etc putem reconstrui. De noi depinde ce alegem!
De aceea ritualurile religioase pot “vindeca”.
Doi cercetatori si-au conectat creierele, unul putând astfel controla miscarile celuilalt
“Folosind înregistrari ale semnalelor electrice ale creierului si o forma de stimulare magnetica, unul dintre cercetatori, Rajesh Rao, a transmis un semnal cerebral catre colegul sau, Andrea Stocco, aflat la celalalt capat al campusului universitar, determinându-l astfel sa îsi miste un deget pe o tastatura.
Anterior, fusese demonstrat, la Universitatea Duke, modul în care functioneaza comunicarea intercerebrala la sobolani, iar cercetatorii de la Harvard reusisera sa stabileasca o interfata între un creier uman si cel al unui sobolan.
Rao si Stocco sunt de parere ca experimentul lor reprezinta prima realizare a unei interfete între doua creiere umane, ce permite transmiterea informatiilor dintr-unul dintre creiere direct la celalalt. Cele doua laborator erau legate printr-o conexiune Skype, pentru ca actiunile sa poata fi coordonate, dar fara ca Rao sau Stocco sa poata vedea ecranele Skype. sursa”
ADN-ul nostru este capabil sa creeze “gauri de vierme magnetizate” este de parere Garyev. Acestea sunt similare cu asa numitul “pod” Einstein – Rosen. (Gaurile de vierme sunt solutii teoretice pentru ecuatii ale teoriei generale a relativitatii, care descrie spatiul si timpul. Au fost pentru prima data descrise în 1935 de catre Albert Einstein si Nathan Rosen si de aceea au fost numite ini?ial Poduri Einstein-Rosen. Numele de gaura de vierme provine de la analogia cu un vierme care, în loc sa se deplaseze la suprafata marului, se deplaseaza prin mar. Deci o ia pe o scurtatura numita gaura de vierme.)
Daca am invata cum sa “activam” aceste conexiuni naturale atunci nu am mai avea nevoie de telefon, internet sau alte mijloace de comunicare. Am putea sa ne conectam la reteaua globala, facand schimb de informatii. Este doar o chestiune de timp….
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
Extras din “Amintiri despre viitor” – Erich von Daniken
Fiul unui taran din Kentucky, Edgar Cayce habar n-avea ce posibilitati fantastice avea mintea sa. Cu toate ca a murit la 5 ianuarie 1945, medicii si psihologii continua sa se preocupe pâna azi de valorificarea datelor privitoare la cazul sau. Fara sa fi fost medic, Edgar Cayce a fost autorizat de severa „American Medical Association” sa dea consultatii. Fiind înca foarte tânar, Edgar Cayce s-a îmbolnavit: îl scuturau convulsiile, temperatura foarte ridicata îi mistuia organismul tânar; în cele din urma, a cazut în coma. În timp ce medicii încercau în zadar sa-l reanimeze, tânarul începu deodata sa vorbeasca tare si limpede: el arata cauzele bolii, denumi câteva medicamente de care avea nevoie, din ce anume si câta pomada sa i se prepare, cu care sa fie uns pe sira spinarii. Medicii si rudele au ramas uimiti, nu-si puteau da seama de unde are tânarul asemenea cunostinte, inclusiv terminologia, ce-i era cu totul straina. Deoarece cazul parea sa fie fara speranta, instructiunile sale au fost urmate întocmai. Dupa aplicarea tratamentului cu medicamentele prescrise de el, Edgar se înzdraveni vazând cu ochii. Evenimentul facu vâlva; deoarece Edgar vorbise în coma, se ivira numeroase propuneri ca tânarul sa fie transpus în stare de hipnoza, pentru a i se „smulge” în acest chip indicatii pentru tratamente. Edgar respinse propunerea din principiu. Numai când i se îmbolnavi prietenul, dicta o reteta minutios întocmita, folosind si termeni latinesti de specialitate, pe care pâna atunci nu-i cunoscuse nici din citit, nici din auzite. O saptamâna mai târziu, prietenul lui era vindecat. Daca primul caz a parut neînsemnat si, cu toata vâlva stârnita, fu curând dat uitarii sub raport stiintific, al doilea determina Asociatia medicilor sa alcatuiasca o comisie care, în ipoteza ca fenomenul s-ar repeta, sa-l poata descrie în mod amanuntit, pe baza unor materiale competente. Sub hipnoza, Cayce avea cunostinte si dovedea aptitudini care în mod normal ar fi fost rezultatul unui consult de specialitate. Odata Edgar prescrise unui pacient foarte bogat un medicament care nu era nicaieri de gasit. Omul dadu câteva anunturi în ziarele cele mai raspândite, ba chiar si în presa internationala. Un tânar medic parizian îl informa ca tatal sau pusese la punct medicamentul cu ani în urma, clar ca de vreme îndelungata producerea lui încetase. Compozitia medicamentului respectiv era identica cu informatiile amanuntite date de Edgar Cayce. Mai târziu, Edgar prescrise un medicament indicând, totodata, si adresa laboratorului, situat într-un oras îndepartat. În urma unei convorbiri telefonice se stabili ca medicamentul fusese chiar atunci elaborat, i se precizase si formula si tocmai i se cauta un nume pentru a fi pus în comert. Comisia, alcatuita din medici profesionisti, era departe de a crede în telepatie; ea cerceta în chip logic si concret, consemna ceea ce constata, stiind ca Edgar nu avusese în viata lui o carte de medicina în mâna. Asaltat de pacienti din întreaga lume, Edgar dadea doua consultatii pe zi, întotdeauna în prezenta medicilor, fara a lua vreodata onorar. Diagnosticul si prescriptiile terapeutice erau exacte, dar, când era trezit din transa, nu mai stia nimic din ceea ce spusese. Când membrii comisiei l-au întrebat cum îsi elabora diagnosticul, Edgar declara ca are senzatia ca poate intra în contact cu oricare creier pentru a-i smulge informatiile necesare punerii diagnosticului. Iar întrucât creierul bolnavului stia precis de ce sufera corpul sau, totul devine foarte simplu: mai întâi chestioneaza creierul pacientului, apoi cauta în lume creierul care îi spune ce are de întreprins. El însusi are senzatia ca este doar o parte a tuturor creierelor… O idee nemaipomenita, care, transpusa la nivelul tehnicii actuale, ar putea sa arate astfel: la New York se îndoapa un computer gigant cu toate datele cunoscute în domeniul fizicii. De câte ori este solicitat si indiferent de unde, el comunica raspunsurile în fractiuni de secunda. Un alt computer se afla la Zürich, în el se afla înmagazinate toate cunostintele de medicina. Un computer instalat la Moscova este plin pâna la refuz cu toate informatiile privind biologia; un altul, aflat la Cairo, nu face nici o omisiune în domeniul astronomiei.