Când a ajuns prima data în Sfântul Munte Athos, binecuvântatul Nicodim era atât de fricos, încât lasa usa chiliei deschisa înainte de a merge la culcare, caci se simtea linistit, stiind pe altii în jur, sau asa gândea el. Dar când a mers în pustiu, a devenit atât de curajos, încât de fiecare data când scria noaptea, iar diavolii erau afara, la geamul chiliei lui, soptind, el continua sa scrie fara frica.
Într-o noapte, când locuia pe insula Skiropoulos, diavolii au facut un zgomot atât de puternic, încât, pentru o clipa, el a crezut ca peretele chiliei se va darâma. Dar dimineata el a vazut ca toate erau la locul lor. Acelasi lucru i s-a întâmplat si când era la un alt schit. Atunci a încercat din rasputeri sa auda ce spuneau diavolii, dar nu a putut sa auda nici un lucru. Numai o data i-a înteles, spunând: «El, cel care scrie».
Altadata, ei ciocaneau în usa chiliei lui. De fiecare data ciocaneau de doua ori. Odata, în timp ce traducea Psalmul 33, la versetul unde se spune «Strajui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei», au facut un asemenea zgomot, ca si când o întreaga armata marsaluia spre chilia lui cu mare forta. Si, într-adevar, în acest timp, lânga chilie s-a prabusit un zid de stânca”.
Odata, în timpul exorcizarii, l-au întrebat pe diavol:
“– De ce îti este mai mult frica? De Aghiasma, de Anafora sau de Sfânta Împartasanie?
Iar diavolul a raspuns:
– Daca ati cinsti cum se cuvine Sfânta Împartasanie pe care o primiti în Biserica, nimeni dintre noi nu v-ar putea face rau.
– Yannis, de ce te temi de Sfânta Împartasanie?
– Nu-l întreba pe Yannis, lasa-l în pace. Asculta-ma pe mine si ce-ti spun eu. Nu Yannis este cel ce-ti vorbeste tie. Dezleaga-ma, ca sa ma pot scufunda în mare, si în curând voi fi în Atena!”. Rtv