Charles Townes remarca deopotriva un alt aspect al credintei manifeste în demersul stiintific: exista o realitate unica si obiectiva care se manifesta printr-o ordine accesibila întelegerii tuturor. El aminteste în acest sens butada lui Einstein, gravata în holul Universitatii din Princeton: „Dumnezeu este subtil, însa nu malitios“. Omul de stiinta exercita încrederea în capacitatea ratiunii umane de a penetra prin întelegere structura lumii în toata profunzimea si complexitatea ei de manifestare. Este o încredere care în viziunea lui Einstein acopera ceea ce, în cheie de lectura strict stiintifica, nu va fi înteles niciodata (Albert Einstein, Cum vad eu lumea. Teoria relativitatii pe întelesul tuturor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996, pp. 100-101).
O alta forma de credinta pare a se manifesta la oamenii de stiinta prin intermediul paradigmei în interiorul careia îsi dezvolta cautarile. Inserarea lor într-o anume viziune asupra lumii scapa demersului strict stiintific. Ea intra în orizontul mai larg al unei structuri dobândite prin educatie si prin cultura si se exprima printr-un anume mod de asteptare în privinta raspunsurilor pe care le pot obtine. Deopotriva, aceasta viziune face manifesta, în planul strict al competentei stiintifice, încrederea omului de stiinta în veridicitatea lucrarilor predecesorilor sau colegilor sai, lucrari care se configureaza ca forma de cultura, fie ea si de tip stiintific, prin care cercetatorul îsi bazeaza propriul demers.lumina