“Poporul roman a beneficiat, ca radacini etnice, de neamuri cu o spiritualitate deosebita. Spiritualitatea scitilor, a dacilor, nu era atat de idolatra ca cea a grecilor. Grecia a fost tara idolilor. Exista la daci, in muntii din jurul Sarmizegetusei, un fel de pustnicie sau, in orice caz, se puteau intalni oameni care duceau o viata asemanatoare cu a pustnicilor crestini de mai tarziu.
A fost o temelie sanatoasa, din punct de vedere spiritual. Asta conteaza mult! Si de aceea a prins crestinismul foarte bine. In tarile noastre s-a format un crestinism deosebit: crestinismul taranesc, cu evlavia taraneasca… Vreau sa spun ca romanii au fost un popor profund credincios. Oameni simpli, un crestinism satesc. Cu traditii crestine solide. Acum, mai ales, de cand cu intrarea in Uniunea Europeana, s-a pervertit viata crestina. La aceasta intrare ar fi trebuit ca stapanirea sa puna conditii. “Noi suntem crestini, cu Hristos, cu Biserica, cu Cruce, cu Evanghelie, cu toate acestea. Noi cu astea intram in Uniunea Europeana”.