Mama – medic – om de un bunatate rar întâlnita- doctor Mihaela Enescu- un pediatru care traia pentru micutii sai pacienti. Si-a trait viata aducând bucurie, alinare si liniste într-o lume unde suferinta era la ea acasa – la Sectia de Chirurgie Plastica si Arsuri a Spitalului Grigore Alexandrescu, condusa cu maiestrie de sotul ei, profesor doctor Dan Mircea Enescu.. Mihaela era sufletul sectiei, facea tot ce-i statea în putere sa-i vada pe micutii sai pacienti fericiti.. Nu de putine ori îmi spunea ca atunci când vede copilasii fericiti se simte rasplatita pe deplin de Divinitate.
Orice e bine venit pentru copii!
Cand pasesti pentru prima data in sectia de Chirurgie Plastica si Arsuri a Spitalului Grigore Alexandrescu ramai mut de uimire. In jurul tau sunt personajele din basmele preferate ale copiilor, Alba ca Zapada si cei 7 pitici, Bambi, Cenusareasa si multe zâne care-i vegheaza pe micutii care ajung sa sufere de la o vârsta mult prea frageda. Printre aceste personaje de basm am cunoscut-o pe Mihaela Enescu. Era “O mâna de om, dar un vulcan de energie” sa citez jurnalista care mi-a facut cunostinta cu acest om minunat. În urma cu 7 ani o cunosteam pe dr. Mihaela Enescu – avea ceva aparte care te atragea din prima clipa iar blândetea vocii era o alinare pentru oricine statea de vorba cu ea.
Era un om atât de blajin, de linistit care emana atâta caldura sufleteasca încât nu puteai sa nu te miri cum o mâna de om poate fi atât de energica. M-a invitat la spital înainte de Sfintele Pasti- vroia sa-mi arate micile ei comori. “El este Sebi- când a venit nu credeam ca va reusi sa se faca bine. Bunul Dumnezeu a fost cu noi ” au fost cuvintele Mihaelei aratându-mi spre un pusti brunet bandajat de la mijloc în jos. Cand povestea despre micutii sai pacienti se lumina toata si era bucuroasa sa imparta micile ei “minuni” cum ii placea sa le spuna copiilor, cu toata lumea. O intrebam adesea daca are nevoie de ceva. Iar raspunsul era mereu acelasi – jucarii pentru copii si orice aveti pentru a le lumina lor viata. Stiam ca orice i-as duce Mihaelei impartea cu copii si mamicile lor. Pentru Mihaela Enescu, copii erau totul. Avea o vorba buna pentru toata lumea si incerca din rasputeri sa aduca putina alinare copiilor chinuiti de boala. Sufletul spitalului de copii, Mihaela Enescu si-a dedicat întreaga viata îngrijirii copiilor aflati în suferinta pe paturile Spitalului “Grigore Alexandrescu”. A stiut întotdeuna sa îsi sprijine si sa îsi încurajeze colegii, sa le fie alaturi parintilor micutilor internati si mai ales sa aduca un zâmbet pe buzele copiilor greu încercati, devenind astfel o a doua mama pentru cei mici. Când vorbea de sotul ei , cunoscutul chirurg plastician Prof. Univ. Dr. Dan Mircea Enescu, se lumina toata. Îmi povestea adeseori despre domnul profesor care încearca sa aduca bucurie pe chipurile micutilor si liniste sufleteasca parintilor. Îl sustinea din rasputeri, suferea alaturi de el si se bucura pentru fiecare reusita.
Mihaela Enescu – un om prea bun pentru aceasta lume, un om care prin plecarea sa dintre noi a lasat un gol imens. O pierdere imensa pentru familie si pentru noi toti, pentru parintii si copii care au avut sau vor avea nevoie de îngrijiri la Clinica de chirurgie plastica. Pentru noi cei care am cunoscut-o a fost un privilegiu. Dovada stau zecile de mesaje de condoleante la aflarea vestii ca Mihaela Enescu, sufletul spitalului Grigore Alexandrescu nu mai este printre noi:
“Doamne Enescu a fost ca o a doua mama pentru mine…. nu`mi vine sa cred ceea ce sa intamplat!!! Dumneaei tot timpul avea un sfat de dat, o vorba buna de spus atunci cand aveai nevoie de ea!! Am primit multe sfaturi din partea dansei si nu o sa le uit niciodata!!! Timp de 2 luni cat am stat internata in spital, nu a fost zi sa nu treaca sa-mi vorbeasca,sa ma ia in brate , sa-mi spuna vorba buna! Nu o voi uita niciodata!!! Sincere condoleante pentru domnul doctor Enescu!! Intotdeauna v-a ocupa un loc special in inima mea… si mai ales acolo sus printre ingeriii!! Va ramane o persoana admirabila!!!” (andreea P.)
“Acum cativa ani cand i-am cunoscut pe cei doi soti Enescu nu am stiut cat de mult voi ajunge sa ii iubesc. Nu mi-am imaginat niciodata ca domnul doctor poate fi altfel decat impreuna cu Doamna lui. Doi Oameni buni care meritau sa-si traiasca si batranetea impreuna, inconjurati de nepoti, asa cum au trait mana in mana, inconjurati de mici pacienti care s-au facut bine datorita dragostei si blandetii cu care au fost mangaiati. Doamna l-a tinut pe Dumnezeu langa domnul doctor Enescu si i-a dat putere sa reziste in miile de incruntari ale vietii; atunci cand nedreptatea de a nu putea face bine pe unii micuti il punea la pamant, il ridica si-i dadea mai multa forta de a se lupta pentru alti copii, atunci cand rautatea si invidiile oamenilor ii amarau inima, ea aducea dulceata ingerilor si rasarea Soarele. Pentru mine, familia Enescu a fost un exemplu de dragoste. Mi-e dor de zambetul si vocea Doamnei Doctor si ma rog pentru Domnul Doctor sa nu fie doborat de aceasta nenorocire.”(alina D. ).
“A fost un privilegiu faptul ca am cunoscut-o pe doamna doctor Enescu , ne-a ajutat enorm, am admirat corectitudinea dumneaei, modestia, bunatatea si caldura si rabdarea, dar mai ales dorinta de a schimba ceva in lumea asta haotica, in societatea asta mizerabila, prin incercarile ei de a educa parintii, de a-i responsabiliza. Pur si simplu cuvintele mi se par prea putine si prea.. goale, pacat… Un OM deosebit, un OM de care mai era nevoie printre noi. Aici, la Constanta, o sa aprindem o lumanare si o sa ne rugam pentru doamna doctor sa se odihneasca in pace, dar si pentru dl profesor Enescu sa poata trece peste aceasta grea incercare si sa se intoarca la micutii care au nevoie de domnia sa. “(aura B.)
“Am ramas socata cand am aflat ce sa intamplat cu Dna Dr Mihaela Enescu nu-mi vine a crede, viata este nedreapta cum de a fost luat de langa noi un asemenea suflet, avem nevoie de Dna Mihaela Enescu, nu-mi gasesc cuvintele , am fost una din pacientele dumneaiei.. ma intarit atunci cand eram slabita si de fiecare data mi-a fost alaturi cand am avut nevoie de un sprijin nu numai mie, si tuturor copiilor.. Nu imi mai gasesc cuvintele… Am pretuit-o si am iubit-o pe Dna Mihaela ca pe o mama si la fel va ramane in sufletul meu. VA IUBESC !!! “ (elena n.)
Pediatrul Mihaela Enescu a fost o femeie cu vocatie de MAMA si un medic cu vocatie de OM. Un inger printre ingeri. ( Ilinca E)
Dumnezeu sa o odihneasca in pace !