Rar întâlnesti o poveste mai amara si mai plina de ciudatenii ca cea a Balasei. Ceva s-a aratat a fi împotriva ei de la bun început – poate casatoria impusa de parinti, când nu avea nici 15 ani; poate insistenta familiei de a pleca, încarcata cu giuvaere si bani multi la Stambul, pentru a pregati nunta fratelui sau, cu fiica lui Antioh Cantemir. Oricum, semne de luare-aminte au fost, dar nimeni nu le-a luat în seama: nici ca o cometa a traversat cerul Valahiei trei nopti la rând; nici ca la nunta Balasei a fost adus un cocos fript întreg, cu tot cu pene pe el, iar cineva dintre rudele mirilor s-a ascuns sub masa si a început a cânta “cucuriguuuu”, fara sa stie ca asta însemna ghinion si piaza rea asupra familiei si a celor prezenti.
Întâmplare sau nu, imediat dupa nunta, fiica cea mare a lui Constantin Brâncoveanu, Stanca, s-a îmbolnavit grav. În câteva ore, era deja în agonie, începând sa aiureze ca-l vede pe Brâncoveanu în lanturi, pe drumul spre Stambul, în timp ce familia lui e decapitata rând pe rând. Nimeni nu a vrut sa asculte sau sa ia în seama vedenia fetei. O saptamâna mai târziu, în chiar Saptamâna Patimilor, Mustafa Aga, trimisul sultanului la Bucuresti, intra în Palatul Domnesc, cu esarfa neagra a mortii în mâna. Soarta lui Constantin Brancoveanu si a familiei era pecetluita la modul cel mai tragic cu putinta. formula as