La vârsta la care alte fetite dorm cu papusele în pat si se joaca cu avioane de hârtie, Elleny Pendefunda citeste Verlaine, Rebreanu, Dumas sau Jerome K. Jerome.
Deseneaza cuvinte si picteaza poezii. Se joaca cu poemele. Îsi imagineaza poezia, ca si pictura, ca pe un imens turn de cuvinte la care se ajunge doar prin intermediul viselor. Cartile ei contin nu doar catrene reusite, ci si imagini cu tablourile sale. Pentru ea, universul e format din soapte lirice: improvizeaza reusite opere de arta, „cânta” la sevalet si schiteaza la pian frumoase imnuri închinate vietii, o viata imaginata de un copil de doar 11 ani. Iubeste foarte mult animalele, oamenii, natura. Însa are o gândire profunda, fiind o fire artistica, meditativa. De aici si denumirile picturilor sale: Catedrala în amurg, Neantul, Nisipul, Lumina din adânc, Îngerul meu, Canicula.
„Elleny are o personalitate accentuata. Sta ore în sir într-o expozitie, indiferent ca e la Galeriile de arta Dana ori Cupola din Iasi sau la muzeele din Viena, Paris ori Cracovia. Urmareste compozitia, tehnica de lucru, combinatia cromatica. Îi plac Rembrandt, dar si Dali, da Vinci ori Gustav Klimt. Citeste Dumas dar si Jerome K. Jerome. În schimb printre jocuri de rime si mici schite pe orice fel de coli de hârtie aflate la îndemâna, construieste puzzle-uri cât mai mari sau 3D, descoperind pe Internet locurile unde pot fi vizitate monumentele realizate din carton. ”