Experimentul a avut trei faze. In faza intai s-au furnizat coordonatele geografice, singura informatie suplimentara fiind ca este vorba de o institutie de cercetare stiintifica. In a doua faza s-au cerut detalii, dintre cele pe care spionajul american le cunostea, date care serveau la “calibrarea procesului”. In a treia faza s-au cerut date dintre cele la care spionajul nu avusese acces. Rezultatele au fost apreciate ca surprinzator de bune.
Intr-un interviu, Ingo Swann istorisea si un incident, petrecut in 1975 sau 1976. Era un “mare test” de care depindea finantarea urmatorului proiect. Asistau o serie de militari, inclusiv un general cu doua sau trei stele. Swann a fost solicitat sa faca o demonstratie, sub indrumarea doctorului in fizica Harold Puthoff.
Obiectivul care li s-a dat a fost urmarirea unor submarine sovietice. Dar ceea ce observa Swann, prin clarviziune, era un submarin care a doborat un OZN, sau poate OZN-ul a tras in submarin. Ce putea face? Puthoff era palid cand a inteles situatia, l-a privit si i-a soptit “Cristoase! E spectacolul tau. Fa ce crezi ca trebuie facut”. Asa ca Swann a desenat imaginea OZN-ului, asa cum il vazuse. Generalul, care statea langa el, l-a intrebat ce reprezinta schita, iar Swann i-a raspuns “Domnule, cred ca e destul de evident ce este”. Militarul a luat hartia, s-a ridicat si, urmat de toti ceilalti au parasit incaperea. Puthoff si Swann s-au intors la hotel, dupa care, convinsi ca au ratat testul, s-au dus intr-un bar sa se imbete. Totusi, peste trei zile Puthoff a primit un telefon de la general, in care acesta a spus “OK! De cati bani aveti nevoie?” magazin