Era inceputul lunii septembrie 1969, regiunea Kemerovo, in timpul unor operatiuni de sablare, un miner a descoperit un sicriu de marmura, de aproximativ 2 metri prelucrat la standarde inalte de calitate.
Sicriul a fost adus la suprafata si minerii au inceput sa il deschida.
In interior isi dormea somnul vesnic o fata de o frumusete neobisnuita, inalta de cca 1.80 m, supla, varsta de aproximativ 30 de ani, cu trasaturi europene si ochi albastri, larg-deschisi.
Sicriul era plin cu o substanta roz albastruie, un lichid limpede, cristalin. Avea parul buclat, saten cu nuante rosiatice, mainile moi, albe, cu degete lungi si frumos conturate.
Era imbracata intr-o rochie de dantela alba, transparenta, care trecea peste genunchi. Pe manecile scurte existau broderii multicolore cu flori. Parea ca doarme.
Martorii isi aminteau ca la capul fetei au vazut si o cutie neagra de metal, dreptunghiulara si cu un capat rotunjit. Semana cu un telefon mobil din ziua de astazi.
Satenii din apropierea minei au mers sa vada “fata din sicriu”, dar in scurt timp armataa preluat control asupra zonei, spunand ca exista pericol de infectie, etc. Ca sa fie transportata mai usor, soldatii au varsat lichidul din sicriu si atunci fata a capatat o culoare negricioasa. Speriati de intamplare au repompat lichidul in sicriu si culorile fetei au revenit. Parea o tanara care doarme.
Un profesor in varsta a mers in sat si le-a spus satenilor ca va veni o zi in care istoria, asa cum o stim va fi data peste cap si oamenii vor fi socati de dezvaluiri.
“Sicriul cu fata adormita”, a fost ingropat in Carbonifer, cu mult inainte de formarea carbunelui si a dinozaurilor. Sicriul se gasea intr-un strat monolit de carbune.
Satenii au fost amenintati sa isi tina gura, dar povestile au circulat pana astazi.
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
