“În acest paradis – o adevarata Arcadie – esti trezit de glasul porumbeilor. Mierea pe care o manânci la micul dejun provine de la albine care nu au habar de parazitii care le ataca pe verisoarele lor din crescatorii. Ciorchinii de struguri care atârna pe peretele bisericii din lemn sunt încalziti de razele soareleui. Un cârd de gâste gâgâie în timp ce se plimba nestingherit printre legumele cultivate în curtile caselor taranesti. S-ar putea ca una dintre ele sa-ti fie servita la cina. Mâncarea de aici e naturala si e obtinuta pe plan local. Cel mai apropiat supermarket este la ore distanta de acest loc “, scrie autorul “ratacit” în Transilvania.
Cele mai minunate dintre toate aceste bogatii sunt padurile”, scrie la un moment dat Clive Aslet în articolul sau. Parerea îi este împartasita si de prietenul sau, Paul Lister, care si-ar dori ca românii sa aprecieze mai mult ceea ce au si defrisarea sa fie mult mai restrictionata decât în prezent. gandul