Principalele proprietati terapeutice care ridica valoarea medicinala a florilor de tei sunt: neurosedative, întaritoare, emoliente, expectorante, sudorifice, decongestive, spasmolitice, hipotensive si diaforetice. Aceste proprietati sunt datorate compozitiei chimice a florilor de tei.
Pentru a valorifica proprietatile lor terapeutice, florile se recolteaza împreuna cu bracteele, se usuca la umbra si sunt folosite sub forma de infuzii, decocturi, tincturi, siropuri, gargare, inhalatii, miere de tei sau bai generale (mai ales pentru copii), având efecte favorabile într-o multitudine de afectiuni.
În primul rând intra afectiunile pulmonare, respectiv starile gripale, tuse cronica si convulsiva, raceli, bronsite, astm bronsic, catar pulmonar, cu efect în eliminarea secretiilor bronsice. Urmeaza afectiunile sistemului nervos cu stari de nervozitate, tensiune psihica, isterie, oboseala, emotivitate, depresie cu anxietate, agitatie nocturna, insomnii, ameteli, migrene, dureri de cap pâna la alergii, prurit, epilepsie si boala Parkinson.
Ceaiul de tei este nelipsit din tratamentul bolilor cardiovasculare, mai ales în hipertensiune arteriala, palpitatii si extrasistole; prin efectul de fluidizare a sângelui actioneaza benefic în ateroscleroza coronariana si în circulatia periferica (flebite, tromboze, embolii). Lumina