Tfm Portal - Forum - Friends for Friends

Full Version: Bucurestiul meu iubit
You're currently viewing a stripped down version of our content. View the full version with proper formatting.
Pages: 1 2 3
Cel mai mare incendiu din istoria modernă a Capitalei a izbucnit la 23 martie 1847, chiar de Paşte. Oficial, flăcările au ucis 15 oameni, alţi zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri au fost făcute scrum. Joaca unui băieţel cu un pistol a provocat un adevărat dezastru: aproape 2.000 de clădiri şi 12 biserici au fost mistuite de flăcări!

Bucureştiul era descris, în secolul al XIX-lea, drept „un oraş în care totul părea să conspire pentru a-l face o pradă uşoară la izbucnirea incendiilor".

Adevarul
(01-11-2009 11:55 AM)Dodo Wrote: [ -> ]Iarna ningea, ningea abundent si de cele mai multe ori se blocau stradutele dintre blocuri. In weekend locatarii ieseau la curatat zapada. Copii isi faceau de lucru cu tot felul de galetuse, lopatele si alte ustensile improvizate copiind-ui pe cei mari. Nu dura prea mult avantul nostru muncitoresc si o porneam la sanius pe movile de pamant sau alte pante improvizate. Baietii construiau cazemate(facute din bugari tasati- ajugea sa semene cu un zid de caramida) si seara stropeau peretele de zapada ca sa inghete si sa fie cat mai solid. Oamenii de zapada rezistau pana cand aparea primavara deoarece erau construiti cu simt de raspundere si "reparati" deseori. Zapada era din plin asa ca aveam destula materie prima. O alta placere deosebita erau turturii. Cautam turturi cat mai transparenti pe la casele din jur si ii rontaiam de parca mancam inghetata de ciocolata. Nu se gandea nimeni la microbi si alte consecinte, iar secretul era bine pazit ca sa nu afle parintii ;). Amigdale inflamate, raceli, nas infundat...toate erau din vina altora niciodata turturii nu cauzau asa ceva :D.
Spalaturile cu zapada si bataile cu bulgari faceau parte din peisaj si iarna Bucurestiul parea un camp alb de bombardament :D.
Cum reuseam sa stam ore intregi in zapada, cum nu degeram fiind uzi pana la piele si cu turturi pe caciuli...nu stiu dar cu greu reuseau parintii sa ne bage la caldura. Imbujorati si fericiti traiam din plin bucuriile aduse de anotimpul rece.

Am gasit un articol in care se povesteste despre trecutul civic al bucurestenilor. Cu siguranta si parintii nostri erau obositi si stresati. Poate ca nu aveau chef sa dea zapada sau sa faca un pic de curatenie in jurul blocului dar "pofta vine mancand".

Pe vremuri era invers, parcă prea mult se cerea să se lucreze în regim de voluntariat, de multe ori acel "voluntariat" obligatoriu, cu soldaţi sau oameni ai muncii scoşi din întreprinderi să dea zăpada sau să măture frunzele de pe traseul pe care mergea Tovarăşul.

Într-o astfel de situaţie au fost părinţii mei, când la întreprindere s-a anunţat că se va ieşi la muncă patriotică. Taică-meu, inginer, şi alţi colegi cu studii superioare şi medii au fost puşi să măture frunze în plină toamnă. Iar puţin mai încolo stăteau sprijinite în mătură şi se hlizeau muncitoarele de la salubritate.

O amintire, personală de data aceasta, este cu munca voluntară de la bloc. Era în 1983, abia ne mutaseră în blocul proaspăt construit, dintr-un cartier bucureştean, când s-a anunţat că locatarii care doresc pot ieşi să amenajeze grădina din faţa blocului, un loc plin de bolovani. Acolo m-am cunoscut cu Marius, cel mai vechi prieten. Eu aveam 11 ani, el 9, am dat să iau o găleată de pietre, dar, când să o ridic de jos, a apucat-o şi el. A început cearta, fiecare voia să se remarce. A intervenit taică-meu, salvator, cu ideea să o ducem amândoi. De atunci am rămas prieteni. Grădina a fost amenajată curând şi n-a murit nimeni, ba chiar s-au cunoscut şi oamenii între ei cu ocazia asta, s-au încropit primele prietenii ce aveau să dureze o viaţă.

Poate tot la o categorie apropiată de munca voluntară se pot încadra şi activităţile şcolare de strâns maculatură, fier vechi, castane, sticlă, care se desfăşurau în vremea comunismului. Bine, că se exagera îngrozitor, punându-se nişte copii să care câteva kilograme de fier, în timp ce pe marginea căilor ferate vedeai sute de tone ruginind în ploaie, e alt aspect.

Dar ideea care mi se pare că s-ar impune ar fi preocuparea pentru a se cultiva şi interesul comun, dincolo de cel strict particular.

Acum, în democraţie, totul se face contra cost, contractual şi instituţional.

Iar dacă un primar nu încheie contracte cum trebuie, străzile rămân îngheţate toată iarna. Nimeni nu mai mişcă un pai, nu dă o mătură, o lopată, nu aruncă o mână de sare la intrarea în bloc, toţi merg ţinându-se de garduri şi înjurând.

Înainte nu-şi punea nimeni problema că, dacă el şi încă patru vecini fac ceva pentru bloc şi trei nu fac, ei cad de proşti şi ăia trei râd de ei. Acum am întâlnit această idee foarte des.
Lumina
Descoperă Bulevardul Magheru: o expediţie culturală

Fundaţia Calea Victoriei va invită sâmbătă, 2 aprilie, de la ora 11.00, să descoperiţi clădirile interbelice şi poveştile unui bulevard celebru din centrul capitalei. Veţi descoperi frumuseţea clădirilor şi a monumentelor de pe Bulevardul Magheru şi veţi afla povestea oamenilor care le-au construit şi momentele memorabile petrecute în această zonă centrală a Bucureştiului.

Pornind de la kilometrul zero al oraşului (Curtea Bisericii Sfântu Gheorghe - unde se află moaştele domnitorului Constantin Brâncoveanu), plimbarea vă va duce spre piaţa Universităţii, loc încărcat de istorie şi semnificaţii, şi va continua spre ansamblul bulevardelor Bălcescu şi Magheru - unul dintre cele mai avangardiste din Europa în perioada interbelică. Vom traversa Piaţă Romană şi vom merge apoi spre piaţa Victoriei pe bulevardul Lascăr Catargiu, una din cele mai frumoase străzi din Bucureşti.

Bulevardele Bălcescu şi Magheru au reprezentat, în epoca interbelică, un bulevard unic în Europa, prin modernitatea să. Era strada care aducea cel mai mult cu arterele americane, cum era 5th Avenue. Clădirile înalte, geometrice, luau locul arhitecturii clasice, într-un experiment arhitectonic rar întâlnit în Europa.
Descopera
:61
Pages: 1 2 3
Reference URL's