Tfm Portal - Forum - Friends for Friends

Full Version: Daci sau latini?
You're currently viewing a stripped down version of our content. View the full version with proper formatting.
Pages: 1 2 3 4
Exista, dupa parerea mea, un scop clar si bine controlat de anumite structuri care vizeaza reducerea treptata a interesului dedicat epocii vechi a istoriei noastre si, in cele din urma, stergerea din memoria colectiva, anularea elementelor identitare esentiale ale neamului, distrugerea Romaniei profunde, adevarate, cea care exista dincolo de sticla televizorului. In aceasta "schema" distructiva sunt cuprinse istoria, cu precadere perioada dacica, limba, traditiile, crestinismul ortodox, morala, familia, scoala etc. Mai devreme sau mai tarziu, va trebui ca si noi, romanii, sa ne "topim", tacuti daca se poate, in marea masa amorfa a globalismului, incapabili sa ne mai definim, sa mai avem reactii, sa mai putem iubi sau crede in mantuire prin Hristos. Buni doar de a executa, "liberi si democrati", comenzile "pastorului" mondial.

- De ce deranjeaza tocmai epoca dacica? De ce nu alta epoca?

- Epoca dacica deranjeaza cel mai mult pentru ca de acolo ne revendicam originea si dreptul identitar. Paradoxal sau nu, dar noi romanii, fara trecut, nu putem gandi viitorul. Peste cateva generatii vom uita acest adevar. Nu trebuie sa faci eforturi ca sa intelegi acest lucru. Cititi manualul de istorie a Romaniei, Dictionarul limbii romane, vizitati muzeele, cetatile dacice si veti intelege ce putin le-a mai ramas romanilor din radacina lor principala.
Formula As
Dacia era în antichitate ţara locuită de geto-daci, care erau împărţiţi într-un număr mai mare de triburi şi ocupau un teritoriu cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru şi Marea Neagră (est), Dunăre (sud) şi Carpaţii Păduroşi (nord). În anumite părţi chiar depăşeau aceste hotare: spre est peste Nistru, "înaintând până spre Bug", iar spre vest, "ajunseră până la Dunărea panonică".

Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista, având ca hotare: ţărmul Mării Negre şi Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică şi Morava - spre vest, Carpaţii Păduroşi - spre nord, iar Muntele Haemus (lanţul Balcanilor) - spre sud. Capitala regatului era oraşul Argedava.

Conform informaţiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă (şi indică râul Mureş) până în partea superioară a Dunării (denumită Danubius - de la izvoare şi până la Drobeta), iar geţii stăpâneau partea de şes şi cea inferioară a Dunării (denumită Istru) până la Marea Neagră. Tot el ne spune că "dacii au aceeaşi limbă cu geţii" şi că "elenii i-au socotit pe geţi de neam tracic". Şi Dio Cassius după ce spune că regele get Burebista i-a zdrobit pe boii conduşi de regele Critasir, mai apoi afirmă că Critasir a fost învins de daci, ceea ce întăreşte faptul că numele de geţi şi daci sunt folosite pentru a denumi unul şi acelaşi popor. În concluzie se poate afirma cu certitudine că "dacii sau geţii, sunt două denumiri pentru unul şi acelaşi popor".

Totuşi prima relatare despre geţi aparţine lui Herodot, care povestind despre campania din 514 - 512 î.Ch., a lui Darius împotriva sciţilor din nordul Mării Negre, arată că acesta "înainte de-a ajunge la Istru, birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori", iar despre faptul că au pierdut lupta spune: "măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci".
Wikipedia
Aceasta este o listă de cetăţi dacice sau daco-romane.

Acidava > Enoşeşti.
Acmonia
Aizis
Amutrium
Angustia
Apulum
Aquae
Arcidava > Varadia
Arcinna
Arcobadara
Argedava > Popeşti, Judeţul Ilfov - capitala lui Burebista
Argidava
Buridava > Ocnele Mari
Callatis > Mangalia - colonie grecească
Capidava > Capidava, Constanţa
Carsidava
Comidava
Dinogetia
Dierna
Docidava
Drobeta > Drobeta Turnu Severin
Drubetis
Frateria
Genucla
Helis
Lizisis
Marcodava
Napoca > Cluj-Napoca
Netindava
Patridava
Patruissa
Pelendava > Craiova
Petrodava
Pinum
Piroboridava
Pirum
Polonda
Porolissum
Praetoria Augusta
Ramidava
Ranisstorum
Recidava
Romula
Rucconium
Rusidava
Sacidava
Salinae
Sandava
Sarmizegetusa - capitala lui Decebal
Singidava
Sornum
Sucidava > Corabia -Judeţul Olt
Tamasidava
Tapae
Tiasum
Tibiscum
Triphulum
Troesmis
Ulpianum
Utidava
Zargidava
Zeugma
Ziridava
Zurobara
Zusidava
Oraş în Dacia romană, fondat de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, între anii 108 - 110, în timpul domniei împăratului Hadrian oraşul primeşte şi numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului Dac al lui Decebal, situată la 40 de km E de noua ctitorie, iar din 222, până la 235 va purta şi epitetul de metropolis. Fondată în sudul Transilvaniei, în sud-vestul depresiunii Haţeg, pe locul unei tabere a legiunii a V-a Macedonica, Ulpia Traiana este populată de veterani ai războaielor dacice, primind de la întemeiere, rangul de colonia, iar locuitorii ei beneficiind de ius italicum. Cu o suprafaţă de cca. 30 ha şi o populaţie de 20.000 - 25.000 locuitori, puternic fortificată Ulpia Traiana a fost, în secolele II - III, centrul politic, administrativ religios al provinciei Dacia. S-au păstrat până astăzi forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice şi particulare.
Situată în linie dreaptă la 10 Km Sud-Vest de Casa Poporului, Capitala de început a Statului Dac Centralizat făurit de Burebista, Argedava, reprezintă astăzi un promontoriu, căruia i se spune Nucet ; o movilă ce înaintează ca o săgeată spre albia Argeşului, pe malul drept al acestuia, la care ajungi prin traversarea Comunei Popeşti-Novaci, denumită Popeşti, şi notată pe hartă în Judeţul Giurgiu.

Platoul Nucetului măsoară 160 m lungime de la Nord la Sud, 120 m lăţime de la Est la Vest şi are o înălţime de 20 m. Fortificaţiile sunt amplasate în partea de Sud-Sud-Est şi Vest-Sud-Vest de Nucet. Promontoriul Nucetului are 6 niveluri de civilizaţie, fiind locuit neântrerupt pâna în zilele noastre. Nucetul este numai creştetul unui complex de cetăţi getice întinse pe o rază de cel puţin 17 Km, de la Grădinari - Ogrezeni şi până la Adunaţii Copăceni, puternice fortificaţii construite pe structurile străvechi ale unor aşezări, ale căror datare depăşeşte 10.000 de ani, socotiţi de la anul de graţie în care scriem aceste rânduri, adică 2002 conform calendarului creştin.

Studiate în teren, movilele de astăzi se dovedesc a fi Ro-vine-le “din câmpii“ la care face referire Mihai Eminescu, fortificaţii pe linia Argeşului, folosite mii şi mii de ani ca linie de apărare a Ţării Zeilor, în spatele Okeanului Potamos, pe direcţia Centrului Spiritual al Ţării.
Sursa
“Noi nu suntem urmaşii Romei”
Tot timpul am fost curios sa stiu cine sunt strabunii nostri si de unde au venit ei. Niciodata nu s-a spus clar. Eram in clasa a patra elementara cand ni se spunea ca limba romana este o limba slava. Ca la dumneavoastra. Astazi - cu putine influente latine. Intre timp, spre ghinionul conducatorilor de atunci ai Tarii Romanesti, au aparut niste cantece italiene ale lui Domenico Modunio, in care limba italiana semana atat de mult cu limba romana, incat mi se parea ca nu mai are rost nici pentru un copil din clasa a patra elementara sa gandeasca ca am fi de origine slava. Lucrurile in Romania au evoluat si ni s-a spus apoi ca noi, de fapt, ne-am trage de la Roma. Am crezut si asta, dar tinand cont de ceea ce mi s-a intamplat la o varsta frageda, am avut dubii. Au trecut anii. Eram student la medicina. Un coleg de-al meu, ungur, a hotarat sa se duca la bunici, la Targu Mures, ca sa se pregateasca de examene. Era o vara caniculara. M-a invitat si pe mine cu el. Sigur ca in acel moment Loti nu a stiut ce face. M-a dus la Targu Mures, unde familia lui nu vorbea romaneste. Bunicul lui, care infiintase Biserica adventista a Ardealului, avea o singura carte romaneasca printre miile de carti unguresti. Era o carte a lui Densuseanu - “Dacia preistorica”. Si atunci mi-am zis: “Domnule, mai sunt si alte opinii despre istoria poporului roman!”
Sursa
Zeii la geto-daci
Din lipsa izvoarelor, s-au emis mai multe teorii cu privire la caracterul religiei geto-dacilor. Astfel, din faptul ca Herodot vorbeste pe larg numai despre Zalmoxis, spunand ca unii geti "ii mai spun si Gebeleizis" si ca getii "cred ca nu exista alt zeu afara de al lor" (IV, 94), precum si din faptul ca numele Gebeleizis nu mai apare nicaieri la scriitorii antici, s-a tras concluzia ca religia geto-dacilor a fost monoteista, teorie respinsa insa de cvasitotalitatea cercetatorilor romani si straini.


S-a facut greseala sa se afirme ca si marele invatat roman Vasile Parvan (1882-1927) ar fi fost adeptul acestei teorii; ceea ce este inexact. Parvan nu vorbea despre monoteismul geto-dacilor, ci despre henoteismul acestora. In henoteism, divinitatea principala este adorata ca si cand ar fi singura, dar fara sa fie singura divinitate. Henoteismul reprezinta numai o ierarhizare a divinitatilor, nu un monoteism.


Teoria care s-a impus in istoriografia romaneasca actuala este aceea a politeismului geto-dacic, desi acordul intre cercetatori cu privire la numarul, numele, caracterul, atributele divinitatilor geto-dacice este departe de a se fi stabilit, din cauza lipsei izvoarelor. Totusi ne putem ingadui unele afirmatii.


Astfel, zeul principal al geto-dacilor, Zalmoxis, chiar daca a avut, intr-o perioada foarte indepartata, caracter demonic, htonian, in perioada de inflorire a civilizatiei dacice el avea cu siguranta caracter uranian, era zeu al cerului, cum a sustinut Parvan, nu al lumii subterane si al vegetatiei, cum sustine, de pilda, prof. I. Russu. "Oricare ar fi fost preistoria sa, Zalmoxis, asa cum era venerat de geto-daci, nu era un zeu al pamantului, nici al fertilitatii agrare, nici un zeu al mortilor", spune Mircea Eliade.


O a doua divinitate importanta a geto-dacilor va fi fost Gebeleizis, chiar daca numele acestui zeu apare in literatura antica numai la Herodot. Gebeleizis va fi fost un zeu al cerului si in special al furtunii si al fulgerului. Sanctuarele dacice descoperite la Gradistea Muncelului, Costesti si in alte parti, par sa fi fost inchinate uneia sau mai multor divinitati de acest gen, urano-solare.


Cercetatorii inclina sa vada zeitati dacice in unele dintre numirile de zeitati romane sau tracice descoperite in inscriptiile dacice din perioada romana a Daciei. Vasile Parvan, de exemplu, era de parere ca Diana ar fi o divinitate getica al carei nume a fost schimbat. C. Daicoviciu considera ca Bendis, divinitate tracica, ar putea fi Hestia si ca alti zei geto-daci ar corespunde numirilor greco-romane Liber, Libera, Hercule, Terra Daciae, Genius Daciae, Terra Mater etc.

"Credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zalmoxis", spunea Herodot. Aceasta afirmatie, ca si aceea cu trimiterea solului la Zalmoxis, a acreditat parerea, unanima, ca viata geto-dacilor era stapanita de credinta in existenta unei alte vieti dupa moarte. Curajul si usurinta cu care acestia se sinucideau cand erau infranti in razboaie arata ca intr-adevar ei se credeau "nemuritori".
Sursa

Ortodoxii nu cred la fel? Vin si se intorc la Dumnezeu.
Oare cine are interesul sa ne desfinteze ca si popor si de ce?
Tezaurul este la altii "in pastrare", bratarile au fost furate, cetatile dacice sunt pentru turistii de ocazie care umbla noaptea cu detectoare de metale, arheologia este pe butuci, etc.
Suna mai bine ca ne tragem din romani decat din daci? Este mai "cool"?
Tăbliţele de la Sinaia
Tăbliţele de la Sinaia reprezintă un set de artefacte arheologice controversate. Conform tradiţiei locale, sau a unor informaţii care au circulat în zonă la vremea respectivă, Tăbliţele de la Sinaia se referă la un număr impresionant de tăbliţe de aur inscripţionate într-o limbă si o scriere misterioasă, descoperite cu prilejul lucrărilor de captare a pâraielor Sfânta Ana şi Peleş, pentru aprovizionarea cu apă a Mânăstirii Sinaia, şi de asanare a mlaştinilor din Poiana Văcăria. Pe lângă plăcile de aur, lucrătorii ar fi descoperit şi monede de tip Maia şi Sarmis, ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I. Astăzi, Tăbliţele de la Sinaia, sau Tezaurul de la Sinaia se referă la un set de tăbliţe de plumb neinventariate care se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti, de mai bine de un secol. Tradiţia locală explică existenţa prezentelor plăcuţe de plumb prin ideea conform căreia regele ar fi topit piesele originale, valorificând aurul în vederea finalizării proiectului Peleş, după ce plăcile ar fi fost copiate în plumb.

Dintr-un interviu luat de către domnul Manolache doamnei Cornelia Velcescu, filolog şi sculptor, care în perioada '70-'80 a fost implicată în traducerea celor două piese arheologice aflate la Mănăstirea Sinaia, aflăm posibilul număr al tăbliţelor, descoperite în context similar şi, pentru prima oară, faptul că scrierile erau considerate a fi de orgine geto-dacă: Se vorbea despre descoperirea, în peştera Sfânta Ana pe vremea regelui Carol I, a 40 de tăbliţe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar şi mai mari, cu scriere dacă sau getică. Doamna Velcescu îşi continuă relatarea, prezentând două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-Puţuri (directorul Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR) şi oferindu-şi concluzia. Astfel, se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăbliţe ar fi obţinut Carol I bani pentru terminarea Peleşului. Deşi habar nu avea de ceea ce scria pe tăbliţe, regele şi-ar fi dat totuşi seama de valoarea lor pentru studiul istoriei. De aceea, ar fi ordonat să se facă replici în plumb. Din câte înţelesesem eu, dintre acele replici se mai salvaseră doar două bucăţi, care se aflau la muzeul Mânăstirii Sinaia. Iar, într-o altă variantă, se vorbea despre un inginer silvic, Ionescu, om foarte îndrăgostit de comori, de munţii Bucegi. El îl condusese pe cunoscutul cercetător peruan Daniel Ruzo, venit în România, la peştera lui Zalmoxis, care avea o intrare secretă, cunoscută doar de câţiva ciobani, dar nedescoperită nici până în prezent. Despre acest inginer se spunea că ar fi descoperit 40 sau 60 de plăcuţe de aur cu scriere getică în peştera Sfânta Ana şi că el ar fi fost cel care le-ar fi subtilizat în plumb. Doamna Cornelia Velcescu întreabă retoric: Cine a făcut copiile? Inginerul Ionescu sau regele Carol I?, conchizând că, logic, răspunsul nu poate fi decât "regele Carol I'", pentru că inginerul Ionescu nici nu era născut atunci când s-au descoperit plăcile. El a fost, se pare, doar ţap ispăşitor şi subliniând că piesele erau cu siguranţă din aur, pentru că strămoşii noştri nu scriau pe lut, ca sumerienii.

Imagini
Tartaria
In anul 1961, arheologul Nicolae Vlassa a initiat un santier arheologic in apropierea localitatii Tartaria, intr-o zona cunoscuta pentru frecventa cu care resturi de ceramica si artefacte stravechi ies la suprafata, lasand impresia ca au fost cultivate acolo. In ciuda unui inceput ezitant, eforturile si asteptarile arheologilor au fost rasplatite in momentul scoaterii la lumina a trei tablite din lut care aveau in scurt timp sa zguduie lumea stiintifica. Faptul ca intreaga istorie straveche isi putea schimba cursul, i-a facut pe multi dintre oamenii de stiinta sa priveasca cu suspiciune aceste artefacte din lut, prea fragile parca pentru a sustine o asemenea povara. Tablitele nu au reprezentat singurul triumf al arheologilor. Impreuna cu acestea au mai fost dezgropate si 26 de figurine de lut sau piatra, o bratara confectionata din scoici si cateva oase umane care, la prima vedere, pareau ca apartin unui barbat adult.
Descopera
Românii (de asemenea rumâni, termen istoric învechit) sunt un popor european membru al familiei indo-europene. Poporul român s-a format în urma etnogenezei româneşti, pe la sfârşitul secolului al VI-lea limba română şi poporul român erau, în linii mari, formate. Venirea slavilor nu a făcut decât să nuanţeze caracteristicile limbii române şi ale poporului român. Este acceptată ideea că românii s-au format atât la sud cât şi la nord de Dunăre. După cucerirea romană din 106 în Dacia (dar şi înainte de această dată în Moesia) a luat naştere o populaţie daco-romană (respectiv traco-romană), care a fost mai târziu influenţată de popoarele slave în epoca migraţiilor, dar nu atât de mult încât să adopte limba slavă ca limbă de circulaţie. În istorie aceştia deţin exonimul de vlahi sau valahi. În Bulgaria, precum şi în unele regiuni din Serbia (Timoc),Grecia[4], Macedonia si Cehia [5] , exonimul acesta este utilizat încă astăzi. O parte din slavii care s-au stabilit în spaţiul lingvistic românesc (îndeosebi în cazul teritoriilor nord-dunărene, dar nu numai) au fost asimilaţi de populaţia românească, abia ieşită din etnogeneză. Un exemplu edificator: Toponimul Şchei (de la Braşov) provine tocmai de la denumirea dată de protoromâni slavilor: şchiau „slav” <lat. sclavus „slav”[21]. Însă cea mai mare parte a acestor slavi a continuat migraţia către sud; aceştia au trecut Dunărea şi i-au împins pe protoromânii de acolo spre Sud, în munţi. În acest fel, venirea slavilor i-a despărţit pe străbunii vorbitorilor dialectelor româneşti nordice (dialectul Daco-român este vorbit astăzi preponderent la nord de Dunăre, dar şi în unele areale sud-dunărene precum Timoc sau Dobrogea) de cele sudice (aromâna şi meglenoromâna, ambele vorbite în arealul central-sudic al peninsulei Balcanice) sau vestice (istroromâna vorbită în Istria).

Wikipedia
Pages: 1 2 3 4
Reference URL's