Tfm Portal - Forum - Friends for Friends

Full Version: Bunii meii = ascendent natural
You're currently viewing a stripped down version of our content. View the full version with proper formatting.
Strabunica Pauna
Undeva, pe alt topic spuneam ca in satul tatei sunt cunoscut ca : Dan al lui Marin al lui Ion a Paunei!
Pauna a fost strabunica mea, nu am cunoscut-o dar va povestesc despre ea din relatarile bunicului Ion si ale tatei!
Pauna a facut un copil de fata mare, pe bunicul Ion, familia si satul au repudiat-o si a fost obligata sa-si gasesca un loc al ei , in afara satului, unde sa-si cresca copilul.
Acel loc era un gorgan ( un mic delusor) , pe care satul l-a ocolit in dezvoltarea lui si care astazi se numeste ‘’Gorganul Paunei’’, pe el sunt prunii familiei din care facem renumita tuica de Arges!
Acolo Pauna si-a ridicat o casa din chirpici , un test in curte ( cuptor de copt paine), a sapat un bent ( groapa captusita cu lut, ca sa se stranga apa de ploaie) si mult mai tarziu a pus sa se sape o fantana; gard nu a avut niciodata, dar nu te puteai apropia din cauza cainilor, iar in fiecare an sadea cate un pom diferit.
Satul a avut totusi nevoie de ea , o sa va povestesc imediat, a iertat-o, dar ea nu a putut uita niciodata ce a patit la tinerete.
Bunicul Ion dupa moartea ei a daramat casa si si-a facut alta in vatra satului, iar gorganul a ramas al familiei, cu pomii pe el.
Pauna a fost ‘’mastera’’satului: avea caini negri, pisici negre, cocosi negri,serpi, lilieci , soareci, tot arsenalul, scotea ‘’buba rea’’ si ‘’argintul viu’’, zicea de deochi, lega si dezlega,etc., azi ar fi fost sigur medicul de familie al satului.
Nu s-a mai recasatorit desi a fost ceruta de multe ori, si-a crescut copilul singura, departe de lumea dezlantuita.
Pa linie de urmasi masculini s-a mostenit ceva din puterea ei magica: si bunicu si tata descantau si luau durerile cu mana;la mine am observat la tinerete ca deocheam mereu sotia si atunci tot o batrana din sat mi-a dezlegat misterul; din acea putere in ziua de azi ( copii mei nu au mostenit nimic) mai pot sa alin durerile de cap, punand mainile pe capul pacientului, inchizand ochii si spunand in gand descantecul, foarte greu, puterile imi slabesc pe zi ce trece.
De la Pauna cred ca tot neamul am ramas cu acea neinduplecare in fata necazurilor si greutatilor din viata si cu credinta ca le putem infrunta si birui singuri, fara ajutor.

Bunicul Ion si bunica Gherghina
Bunicul Ion s-a nascut pe vremea razboaielor cu turcii si a fost crescut in casa de chirpici de pe Gorganul Paunii pana ce i-a venit timpul sa-si faca stagiul militar, stagiu in timpul caruia i s-a nascut si primul copil.
Dupa terminarea lui, si-a construit o casa nu departe de Pauna (cca. 500m la vale) si a avut 5 copii: 4 fete si ultimul nascut in 1907 pe tatal meu Marin.
A participat la primul razboi mondial si fiind ranit grav si declarat veteran de razboi, Regele Ferdinand, pentru ca avea si 5 copii, l-a impropietarit cu 10 ha. de pamant.
Ca meserie a fost padurar, eu asa mi-l aduc aminte, cu pusca pe umar, cu traista in spinare, cu cainele alaturi si plecat cu saptamanile.
Cam cu 20 de ani inainte de a muri, toti l-au sfatuit sa nu mai bea tuica si sa nu mai fumeze ca tusea rau si a mai tusit.......inca 20 de ani, boala cu tigarile de la el mi se trage, tata nu a fumat.
Bunica Gherghina facea paine la test odata pe saptamana si mancam carne numai duminica, pe vremea secetei cumplite din anii 1946-47 am stat la ei la tara, aveau o vacuta mica neagra ( Negruta, Duminezeu sa te odihneasca!) si beam lapte si mancam turte de orz.
Sunt ingropati in gropnite in cimitirul satului ( numai Pauna este ingropata in gorganul ei) , adica gauri betonate intr-un delusor si astupate cu o placa de beton, pe care este gravat numele.
Deci, din partea tatei sunt cel mai mic var, surorile lui s-au maritat de tinere si au avut copii multi, tata la 37 de ani ai am iesit..eu.
Ceva ciudat: inainte de a muri, tata mi-a dat un pachet invelit in hartie galbena si legat cu sfoara, mi-a spus ca acolo este averea familiei, dupa 1989 l-am desfacut, inauntru era actul de impropietarire al bunicului si registrul de rol funciar al comunei din 1941, dupa el impreuna cu primarul, popa si invatatorul s-au putut face reconstituirile de facto.
Cele doua hectare ale mele le-am dat cu acte ultimelor doua verisoare in viata

Bunii din partea mamei

Strabunicii din partea mamei din auzite se spune ca erau sarbi ( in realitate, bulgari) priceputi la gradinarit si aveau pamant pe Verguleasa, in Mahalaua de Jos a orasului, supusa mereu inundatiilor datorita ploilor.
Pe bunicul Gheorghe si bunica Elena, i-am apucat pana in 1954 si respectiv 1957, au avut 5 copii: mama mea, cea mai mare, un baiat, o sora si doua gemene; pe toti i-a crescut mama, ca fiind cea mai mare.
Aici este si un paradox: din partea tatei am fost cel mai mic dintre veri, iar din partea mamei, cel mai mare.
Bunicul Gheorghe a fost magazioner la CFR si si-a pierdut un picior in cel de al doilea razboi mondial, si-a deschis un chiosc de tigari in camera de la strada, asa l-am apucat.
Bunica Elena a fost casnica, de la ea am invatat care este rostul meu in gospodarie: gunoiul, maturat curtea, cumparat gaz, ranit la gaini si la porc, taiat lemne iarna.
Reference URL's