În 1993, România demara o ampla campanie de punere în valoare a cetatilor dacice de la Gradistea si verificarea unor informatii ale itoricilor antici, care spuneau ca pe acesti munti ar fi existat un oras al dacilor. Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus în evidenta faptul ca sub ceea ce este acum decopertat exista într-adevar un oras întins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati.
Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, întinsa pe o suprafata de 200 de kilometri patrati. Majoritatea vestigiilor sunt înca acoperite de pamânt.
Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, în multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului în care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist în magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, cauta zonele de relief care pareau transformate pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului în zona indicata.
Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune în evidenta elementele din subsol, la adâncimea dorita de operator. În acest caz sondajul a mers pâna la o adâncime de opt metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate în pamânt, dar si incintele subterane care i-au uluit pe cercetatori.