Contine Omega 3, magneziu, fier, calciu, vitamina C, B, E, PP, caroten, potasiu, seleniu, mangan, sodiu, acizi grasi, proteine vegetale ca si fasolea sau mazarea, amidon, celuloza si lista continua. Contine de 10-20 de ori mai multa melatonina decat oricare alt antioxidant . Romanii o cunosc prea putin si toti isi amintesc ca aceasta “buruiana” invada gradinile bunicilor si “o dadeam la porc.”
Iarba grasa (lat. Portulaca oleracea), este cunoscuta inca de pe vremea dacilor si egiptenilor, o cultiva americanii, libanezii, nemtii , etc si nu lipseste din bucatariile vegane.
Porcii nostri stiau ce este bun si devorau iarba grasa pe nerasuflate. Stiau ei ce stiau. In popor este cunoscuta sub diverse denumiri dar majoritatea o considera o buruiana invadatoare. O gasiti intre straturile de varza, in lanurile de porumb, printre rosii, ardei si castraveti, pe campuri, la ses sau la deal… este nelipsita. In Romania este supranumita si grasita, iarba porcului, buruiana grasa sau pita porcului.
Nu-i asa ca vi se pare cunoscuta ? Aceasta “buruiana” este o adevarata minune a naturii. Cate generatii au trecut de la Hipocrat mai stiti ? El stia calitatile acestei plante dar pentru majoritatea romanilor este o noutate.
“Sora ” cu floarea de piatra , iarba grasa sau grasita cum este mai cunoscuta pare sa fi imprumutat calitatile in familie. Delicata floare de piatra are si ea o multime de vitamine si minerale desi noi o cultivam pentru florile colorate si aspectul gratios.
Iarba grasa nu este la fel de spectaculoasa si a ramas Cenusareasa familiei ce pare sa isi reintre in drepturi dupa zeci de ani de ignorare.
Bine , bine, are o multime de vitamine dar la ce e buna va intrebati…
Pai haideti sa vedem…cu siguranta veti gasi un motiv sa o cultivati sau sa o adaugati prin salate. Se consuma frunzele carnoase si acrisoare, sub forma de salata. Ca medicament se foloseste sub forma de ceai sau infuzie, in tratamentul unor boli ale sistemului digestiv si nu numai.
Este mentionata de Dioscoride( Dioscoride (Pedanius Dioscorides, n. cca 40 la Anazarbus, Cicilia, Asia Mica, d. cca 90) a fost un medic, farmacolog si botanist grec, care a trait la Roma in timpul imparatului Nero. Intrucat era chirurg in armata imparatului, a avut numeroase ocazii de a calatori de-a lungul si de-a latul Imperiului Roman si de a aduna informatii despre substante ce pot fi folosite in medicina. ) in lista plantelor medicinale folosite de daci, sub numele de lax.
Nu va invit sa ma credeti pe cuvant dar va rog sa dati o cautare pe google si veti descoperi ca “buruiana porcului” este cunoscuta in toata lumea. Daca, invadatoarea gradinilor este recunoscuta de francezi, spanioli, italieni, americani, indonezieni, chinezi, olandezi, nemti, unguri, etc.
”Este un aliment veritabil, natural, o planta care nu necesita tratamente chimice sau îngrasaminte si care poate fi cultivata cu succes în sistem ecologic. Traieste foarte bine în flora spontana. O întâlnim în special în culturi. La noi este considerata ca si buruiana însa pretuita în strainatate, recunoscuta în tari ca Statele Unite, chiar în tarile europene de top, Franta, Germania, Grecia, Cipru. E cunoscuta aproape ca o planta alimentara, folosita ca salata si în alte produse culinare”, spune Costel Vânatoru, specialist al Statiunii de Cercetare Legumicola Buzau.
”Are un gust usor acrisor, pentru ca în ea se gaseste o cantitate importanta de vitamina C, un suc gelatinos care este recunoscut ca medicament recomandat pentru ficat. Are foarte multe beneficii medicinale înca neexplorate pâna în prezent. Denumirea sa stiintifica este Portulaca Oleracea iar din ea avem si varietati de flori, Floarea de Piatra, asa cum o numim noi popular, care este o sora a acestei plante, numita Portulaca Grandiflora. Am putea spune ca si aceste flori de piatra pot fi folosite în alimentatie, fiind din aceeasi familie, au aceeasi compozitie chimica”, spune Costel Vânatoru.
Planta are efect antibacterian, purifica organsmul si sângele, diuretic si reduce febra. Frunzele sunt o sursa bogata de omega-3 si acizi grasi. Acizii grasi sunt un ingredient important în prevenirea atacurilor de inima si ajuta la întarirea sistemului imunitar. Semintele sunt o sursa bogata de acizi grasi. Sucul proaspat de plante este folosit ca un tratament pentru dificultati în urinare, tuse, dureri, etc. O cataplasma din frunze este un tratament eficient pentru arsuri si intepaturi de insecte (în combinatie cu suc de plante medicinale). Un preparat de ceai din frunze este utilizat pentru tratamentul de dureri de stomac si dureri de cap. Picaturi de suc din frunze sunt aplicate la nivel local ca tratament al durerilor de urechi si ca analgezic pentru durerea provocata de întepaturile insectelor.
– sursa
Personal recomand “Iarba grasa” proaspata dar proprietati curative are si in varianta uscata. Ma gandesc ca as putea sa imi plantez in balcon un ghiveci sau o jardiniera cu aceasta planta minune dar nu stiu cum si daca se adapteaza.
Iarba grasa este originara din Persia si India, dar in prezent creste in fiecare colt al lumii. Surprinzator, iarba grasa este bogata in omega-3, avand un continut mai ridicat decat majoritatea tipurilor de ulei de peste.
In plus, din categoria vegetalelor frunzoase verzi, este cea mai importanta sursa de vitamina A, atat de importanta pentru sanatatea oculara. Semintele acestor ierburi sunt extrem de puternice, pastrandu-si proprietatile germinate timp de 3-4 ani. In plus, este una din putinele plante asupra careia nu planeaza suspiciuni ca ar fi modificata genetic. sursa
Lastarii tineri, cu frunze acrisoare, ce potolesc setea si ne racoresc vara, fac parte din salatele delicioase, in amestec cu alte legume de sezon, in tarile Orientului si in Caucaz.
In Franta, Armenia si Uzbekistan frunzele tocate se adauga in sosuri si in maioneza picanta. In Mexic, Turcia si Italia, se gatesc supe, ciorbe si tocanite de legume, dar si multe preparate din carne, in care iarba grasa se utilizeaza ca un ingrosator. In Australia, semintele portulacului prajite se mananca ca si semintele de floarea-soarelui, iar frunzele carnoase se pun la murat sau in marinata, in loc de capere. Gospodinele din China si India pun la murat crengute de portulac, impreuna cu multe condimente aromate: anason, tarhon, piper, alte plante autohtone. In Japonia, este un insotitor de mare calitate pentru preparatele din peste si orez. Medicii din tarile unde portulacul se cultiva si se consuma permanent il considera un aliment-medicament ce scade nivelul de colesterol rau in sange, previne formarea de placi aterosclerotice si instalarea diabetului.
Sucul se stoarce din toata planta, mai putin radacinile, bine spalata si scuturata de apa. Se foloseste in tratamente interne si externe.
De regula se prescrie consumul de suc proaspat stors sau congelat in forme pentru cuburile de gheata, cate o lingura, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa. Este un adjuvant excelent, ce se combina cu medicatia alopata, in cazuri de nefrita, cistita, pielonefrita, hemoptizie, gonoree, colpita tricomonadica, lezarea sifilitica a articulatiilor, dizenterie, impotriva viermilor intestinali.
Cu suc de portulac se tamponeaza pielea atunci cand va inteapa insectele sau va musca serpii.
In terapiile populare, sucul se foloseste pentru eliminarea negilor, pentru flegmoane, furunculoza, panaritiu.
Mamicile tinere ce sufera de mastita pot folosi suc incalzit sau masa verde obtinuta din planta fiarta in putina apa, pentru comprese.
Celebritatea plantei e intinsa pe arii mari. Arabii o numesc “o leguma binecuvantata”, povestind despre vindecarea miraculoasa a ranilor de pe picioarele profetului Mohamed, in timp ce el umbla pe camp si calca iarba grasa. Tot ei au preluat de la egipteni metode de folosire a portulacului in terapia frisoanelor, prin aplicare pe abdomen de planta tocata marunt, asociata cu consumul de suc din iarba grasa. Amestecata cu sare si vin, se consuma in caz de constipatie, iar iarba tocata se aplica pe ochii inflamati. Medicii din Grecia antica – Teofrast, Pliniu, Hipocrate – au descoperit si alte boli ce pot fi tratate cu portulac: migrene, conjunctivita, hemoroizi, diabet, viermi intestinali, tuberculoza, dureri de stomac, de rinichi. Avicena ne-a lasat in manuscrisele sale multe metode de folosire a plantei. Cu frunzele, el trata intepaturile de insecte si muscatura de vipera, avitaminoza, dereglarile de somn, dizenteria, litiaza renala si biliara. Cateva crengute puse sub perna le erau recomandate celor ce aveau cosmaruri. In medicina populara chineza, portulacul se folosea in cazuri de artrita, blenoragie, paralizii, dizenterie, hemoragii hemoroidale, ca preparat antitoxic. Dacii cunosteau si ei calitatile terapeutice ale plantei, pe care o numeau “lax”. Sucul ei amestecat cu vin fiert se folosea contra otravirii cu maselarita (matraguna), iar semintele pisate, amestecate cu miere de albine, in vindecarea astmului bronsic. Pe eczeme se aplicau seminte pisate, amestecate cu suc din frunze. sursa
In scop terapeutic se foloseste tulpina, frunzele si semintele. Lastarii tineri se taie cu foarfeca la 6-8 cm .
Grasita este unul dintre ingredientele faimoasei salate libaneze, fattoush.
Frunzele mature se oparesc si se utilizeaza ca leguma. Gatitul potenteaza continutul lor mucilaginos, ceea ce le face un ingrosator bun pentru supe si tocane. In Turcia, de exemplu, grasita este folosita la prepararea tocanelor de miel si de fasole, in timp ce in jurul intregii Mediterane este utilizata la prepararea supelor.
In Mexic este gatita cu carne de porc, rosii si ardei iuti (in special cei din varietatea chipotles).
Grasita merge foarte bine combinata cu spanac, ulei de masline si zeama de lamaie. Este un insotitor de mare calitate pentru felurile preparate cu sfecla, fasole, castraveti, oua, branza, cartofi noi, iaurt.
Dintre celelalte condimente, se potriveste bine cu limba mielului, hasmatuchi, nasturel (nasturtium), urda-vacii, creson, ruccola (voinicica), macris, patrunjel, menta etc. sursa
Actiunea sa antioxidanta purifica sângele si echilibreaza tensiunea arteriala si colesterolul. Acizii nesaturati si acidul ascorbic au efect pozitiv asupra circulatiei sângelui si ritmului cardiac. Multe persoane cu un nivel ridicat de colesterol cauta alternative naturale pentru a reduce valorile acestuia, iar grasita este un adjuvant perfect.
Se stie ca iarba grasa este una dintre plantele care ajuta foarte mult la eliminarea kilogramelor în exces. Datorita compusilor sai, ea este de neînlocuit pentru organism în lupta acestuia de a absorbi caloriile în exces. sursa
Proprietatile terapeutice ale grasitei
emolient, vermifug, depurativ, diuretic,
usor hipnotic, racoritor,
coagulant
calmant al aparatului digestiv si chiar al articulatiilor,
calmant nervos
Ca medicament se foloseste sub forma de ceai sau infuzie – 2 lingurite de planta la 250 ml apa clocotita. Se pot consuma 2-3 infuzii pe zi. sursa
Retete culinare cu grasita, iarba grasa, Portulaca Oleracea
Se poate folosi in omlete, sosuri, ciorbe, supe, sote, salate, etc.
Bruschette cu Iarba grasa
Ingrediente:
8-10 felii de paine groase
2-4 catei de usturoi
1 cana de rosii tocate
1/2 ceasca de castraveti tocati
1-2 linguri de ceapa rosie maruntita
1/4 cana frunze de rucola
1/4 ceasca de frunze Iarba grasa (grasita)
2 linguri ulei de masline
un varf de cutit de sare de mare
optional – mozarella, branza, cascaval ras, etc
Painea prajita calda se freaca cu o pasta facuta din usturoi zdrobit frecat cu putin ulei si sare. Se adauga “salata” facuta din restul ingredientelor si se poate adauga putina mozarella proaspata sau alte tipuri de branzeturi.
Ingrediente:
2 mâini zdravene de iarba grasa
2 catei de usturoi
3 linguri ulei de masline
3 linguri otet balsamic alb
3-4 linguri telemea sau feta de capra sau oaie
sare
piper
Preparare:
Spalati tulpinile de iarba grasa, cu tot cu frunze, în mai multe ape reci.
Taiati tulpinile în bucati de aproximativ 5 centimetri.
Curatati si tocati usturoiul.
Încingeti uleiul de masline într-o tigaie.
Adaugati si sotati la foc iute iarba grasa, amestecând repede.
Dupa 3-4 minute, adaugati usturoiul si mai sotati 1 minut.
Adaugati otetul balsamic.
Asezonati cu sare (nu multa daca telemeaua e sarata!) si piper.
Serviti la temperatura camerei cu telemea sau feta si pâine proaspata.
Timp de preparare: 5 minute
Timp de gatire: 5 minute
Portii: 2
Pilaf cu iarba grasa(purslane)
Ingrediente:
1 kg de iarba grasa
1 pahar orez
1 ceapa mica
1 ardei gras
1 rosie
2-3 catei usturoi
sare
piper
ulei masline
iaurt
Mai intai de toate se spala verdeata,avand in vedere ca ea creste pe soluri nisipoase trebuie spalata foarte bine in foarte multe ape,pana cand iese apa curata.Se taie radacinile daca o cumparati cu tot cu radacini ,daca nu, taiati doar foarte putin din codite .
Intr-o cratita se pune putin ulei de masline si se adauga ceapa taiata marunt. Cand aceasta s-a calit se adauga si ardeiul tocat si rosia curatat de pielita si tocata marunt.
Frunzele proaspete contin in mod surprinzator mai mult acizi grasi omega-3 ( “Acizii grasi Omega 3 se obtin din alimente. Ei nu pot fi produsi de organism. S-a dovedit ca acizii grasi Omega 3 îmbunatatesc activitatea sistemului cardiovascular si ajuta la reducerea riscului de producere a infarctului miocardic si a accidentului vascular cerebral, de crestere a trigliceridelor (exista dovezi clare ca acizii grasi Omega 3 pot reduce semnificativ nivelurile de trigliceride. O cantitate prea mare de acizi grasi Omega 3 poate creste riscul de aparitie a atacurilor cerebrale, prin subtierea excesiva a sângelui. Timpul de sângerare este prelungit de consumul unei cantitati de Omega 3 mai mari de 3 grame pe zi.CSID )(acid a-linolenic) decat in oricare alta planta cu frunze. 100 de grame de frunze pot furniza aproximativ 350 mg de acid a-linolenic. Studiile arata ca consumul de alimente bogate în acizi grasi w-3 poate reduce riscul de boli cardiace coronariene, accident vascular cerebral, si de a ajuta la prevenirea dezvoltarii ADHD, autism, si alte diferente de dezvoltare la copii.
In cartea ““In Defense of Food,”, Michael Pollan numeste Iarba grasa ca fiind una dintre plantele cele mai nutritive de pe pamant. Acesta contine mai multi acizi grasi omega-3 decat orice alta leguma cu frunze, la egalitate cu pestele.
In timpul noptii frunzele de Iarba grasa, transforma dioxidul de carbon in acid malic pentru ca dimineata, in lumina soarelui sa il schimbe in glucoza.
Iarba grasa are continut mai mare de acizi grasi dimineata, de aproape 10 ori mai mult decat la amiaza si de aceea este preferabil sa fie recoltata la primele ore.
La rasaritul soarelui Iarba grasa are un gust acrisor iar spre seara devine usor dulceaga.
Supa crema mexicana cu Iarba grasa
Ingrediente:
2 linguri de ulei
1 ceasca de ceapa tocata
2 si 1/2 cesti cu porumb dulce
3 dovlecei galbeni (15 cm fiecare)
3 cesti frunze micute de Iarba grasa si cateva crengute pentru ornat
1/2 piper negru proaspat macinat
1 lingurita sare de mare
4 cani de supa de pui
1 ceasca de parmezan ras
1/2 ceasca smantana
Se caleste inabusit ceapa dupa care se pun boabele de porumb. Se lasa 5 minute la foc mediu. Dovlecelul se taie in feliute lungi si se adauga la compozitie inca 5 minute. Se pun apoi frunze si tulpini subtiri de Iarba grasa. Mai stau la foc inca 5 minute. Se agita cratita din cand in cand. Impreuna cu o cana de bulion se pun apoi la blender. Se pun in cratita impreuna cu supa de pui. Se amesteca la foc iute si apoi se mai lasa 2-3 minute la foc mic. Se decoreaza cu frunzulite, flori, bucati mici de branza si putina smantana.
Iarba grasa, grasita cu iaurt – Tzatziki
Ingrediente:
o jumatate de ceasca de iaurt
2 catei de usturoi
ulei, sare
o cana cu frunze de iarba grasa bine spalate
boia de ardei
optional – patrunjel
Intr-un castron se amesteca iaurtul cu putina sare, ulei si cateii de usutoi pisati. Se adauga frunzele de iarba grasa intregi sau tocate in functie de marime. Se da la frigider pentru “odihna ” si se presara cu putina boia de ardei.
Am putea spune ca este un fel de tzatziki modificat – in loc de castravete putem adauga iarba grasa.
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.
