În Boian, unul din cele mai mari sate de români din regiunea Cernauti, exista o mânastire între ale carei ziduri, în urma cu patru ani, chiar în ajun de Mos Neculai, cu una din icoanele din catapeteasma s-a petrecut o minune. Calugarii si staretul mânastirii au observat, la vecernie, cum din ochii Fecioarei Maria cu Pruncul în brate au început sa picure lacrimi mari, ca boabele de roua. Obrajii Fecioarei au ramas de-a pururi plânsi. O dâra maronie coboara din ochii blânzi si tristi ai Fecioarei pâna înspre colturile gurii. Dupa ce s-a petrecut aceasta minune, oamenii au început sa vina puhoi la mânastire. Lacrimile Fecioarei Maria au vindecat copii bolnavi, napastuiti de soarta. Copiii schilozi au prins a merge, cei orbi au început sa vada.
Pentru ca toti cei nevoiasi sa poata atinge icoana facatoare de minuni, preotii au hotarât ca aceasta sa fie plimbata din biserica în biserica. Asa a ajuns icoana facatoare de minuni în mânastirea din Banceni, unde am avut norocul s-o vad si eu. Asezata în fata altarului, protejata de un geam de sticla, Fecioara Maria cu Pruncul lacrima.
În biserica, îngenuncheate pe la colturi, cu capetele acoperite si plecate pâna la pamânt, cu spatele încovoiat de smerenie sau numai Dumnezeu stie de ce dureri ori necazuri, vreo câteva femei, cu câte un copil de mâna, se rugau. Venisera de departe. N-au vrut sa spuna câti kilometri au strabatut pâna sa ajunga sa atinga icoana. Ne-au spus cu glas molcom si chinuit, usor rusificat, ca “numai credinta în Dumnezeu ne-a purtat pasii pâna aici. Am venit sa vedem minunea, s-o rugam pe Fecioara Maria sa-i aiba în paza si pe pruncii nostri, ca sunt bolnavi, iar doctorii nu le-au gasit leac”. formula as