Situat în regiunea istorica Palestina, în Orientul Mijlociu, Ierusalimul este considerat oras sfânt în cele trei mari religii monoteiste ale lumii: crestinism, iudaism si islam. În Ierusalim a luat nastere dinastia irodiana, ai carei conducatori evrei pot fi confundati în relatarile cartilor Noului Testament.
Atestarea documentara a Ierusalimului coboara pâna în mileniul al IV-lea î.Hr., când era locuit de o populatie semitica. Numele “Urusalim” apare inscriptionat pe tablitele de lut de la Ebla (nordul Siriei), din anul 2400 î.Hr. În sec. al XX-lea î.Hr. era locuit de canaaniti, iar opt secole mai târziu era ocupat de israelitii plecati din robia egipteana. Împaratul David (1010-970) a cucerit Ierusalimul de la iebusiti, declarându-l capitala imperiala.
Aducerea Chivotului Legii în oras si începerea construirii templului au transformat cetatea în centru spiritual al triburilor lui Israel. Regele Solomon (970-930) a extins orasul spre nord, l-a înconjurat cu zid de aparare si a construit pe muntele Moria templul si palatul sau personal. În anul 586 î.Hr., babilonienii condusi de regele Nabucodonosor al II-lea cuceresc Ierusalimul, distrugând templul si pradând orasul. Abia dupa aceasta robie babiloniana, principele Zorobabel si arhiereul Iosua reconstruiesc cel de-al doilea templu, în anul 516. lumina