“Dar ce cauti dumneata la Duhurile Mari?”, ma întreaba, frematând în mâini nuiaua de alun. “Muguri caut, de steisor”, zic într-o doara, si-atunci, ca printr-un miracol, mama Irina învie dintr-o data, ca si cum un cuvânt magic ar fi fost spus. Stie la ce-i bun mugurul de steisor. Si ea mergea, când era mai tânara, sa adune, numai ca acum a facut 77 de ani si picioarele n-o mai duc pâna sus, în stâncarie, si puterile n-o mai tin. Sigur ca da, trebuie pusi mugurii apoi în apa neînceputa, luata din fântâni sau din pârâu, înainte de cântatul cocosilor, si tinuti afara, între doua apusuri de soare, si nu care cumva sa fie fierti, ca toata puterea mugurilor s-ar duce. Eu ascult valurile de explicatii, gheata s-a rupt si batrâna ma priveste acum direct în ochi, nuiaua de alun descrie cercuri largi, dansând în muzica arhaicei limbi românesti. “Nu care cumva sa mergi fara fiare la tine”, zice si scoate din buzunar cuiul ruginit, pe care-l tinuse înfipt în mar, “ca numai fierul tine de pavaza, speriind duhurile cele mari, care izvodesc din adâncuri.
Fierul are într-însul puterile lui Dumnezeu si tariile cerului si de-asta se sperie duhurile de el, si trasnetul si grindina. Se potolesc si vârtejurile, cu un cui aruncat în calea lor si scuipând înspre ele. Duhurile Mari aduc cu ele nenorociri, si numai fierul le spinteca puterile: o secure, o furca, un cutât înfipt în pamânt, ori în pragul sau grinda casei, e destul ca ele sa simta puterea Domnului contra lor”, zice mama Irina fulgerând mereu cu nuiaua de alun în soare. Aveam sa aflu ca la vârsta ei, de 77 de ani, o muiere “mestera” este în culmea “puterilor sale”, în mod misterios legate de cifra magica 7. formula as